Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN MOD REAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru IN MOD REAL.

REAL

... adevărat . 2. De netăgăduit ; efectiv , indiscutabil , veritabil . 3. ( În sintagmele ) ( Ec . pol . ) Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede . ( Jur . ) Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat . Secție reală sau învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte . Imagine reală = imagine a unui obiect obținută ...

 

MODUL

... folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unei construcții , ale unui ordin arhitectonic . 2. ( Mat . ) Valoare absolută a unui număr real ( fără a se ține seamă de semnul algebric ) . 3. Fiecare dintre părțile principale ( și detașabile ) ale unei nave cosmice . 4. Parte componentă a ...

 

DIMINUTIV

... rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real

 

ONERAR

... ONERÁR , - Ă , onerari , - e , adj . ( Rar ) Care exercită în mod real

 

REALMENTE

... REALMÉNTE adv . În mod real

 

PRESUPUNERE

... PRESUPÚNERE , presupuneri , s . f . Faptul de a presupune ; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil , real

 

INDICATIV

... INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ...

 

PRESUPUNE

... PRESUPÚNE , presupún , vb . III . Tranz . 1. A admite în mod prealabil ( și provizoriu ) că ceva este posibil , real , adevărat ; a fi de părere , a crede , a socoti ; a bănui . 2. A avea ca ...

 

PRACTIC

... PRÁCTIC , - Ă , practici , - ce , adj . 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret ; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață ; care se bazează pe practică ; concret , real . 2. ( Despre oameni ) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele , care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele , care are ...

 

FENOMENOLOGIE

... f . 1. Curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor , făcînd abstracție de omul real , de activitatea lui psihică concretă și de mediul social . 2. ( La Hegel ) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă ...

 

LINIE

... Fig . Orientare principală , direcție a unui curent , a unei opinii etc . 15. ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Fel , chip , mod