Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INCRIMINAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru INCRIMINAT.

INCRIMINA

INCRIMINÁ , incriminez , vb . I . Tranz . A acuza o persoană de săvârșirea unei crime ; p . gener . a învinovăți , a acuza . [ Var . : încriminá vb .

 

INCRIMINAȚIE

INCRIMINÁȚIE , incriminații , s . f . ( Înv . ) Incriminare . [ Var . : incriminațiúne s .

 

INCRIMINAȚIUNE

INCRIMINAȚIÚNE s . f . v .

 

INCRIMINARE

... INCRIMINÁRE , incriminări , s . f . Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei ; p . gener . învinuire . învinovățire , acuzație , incriminație . [ Var . : încrimináre s . f . ] - V. incrimina

 

INCRIMINATOR

... INCRIMINATÓR , - OÁRE , incriminatori , - oare , adj . ( Rar ) Care incriminează ; acuzator . [ Var . : încriminatór , - oáre adj . ] - Incrimina

 

ÎNCRIMINA

... ÎNCRIMINÁ vb . I . v . incrimina

 

ÎNCRIMINAT

ÎNCRIMINÁT , - Ă - Ă adj . v .

 

DEZINCRIMINA

... DEZINCRIMINÁ , dezincriminéz , vb . I . Tranz . ( Jur . ) A scoate de sub incriminare ; a disculpa . - Dez - + incrimina

 

INCRIMINABIL

INCRIMINÁBIL , - Ă , incriminabili , - e , adj . Care poate fi incriminat ,