Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSULTĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 31 pentru INSULTĂ.

BEȘTELI

BEȘTELÍ , beștelesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A face pe cineva de ocară , a mustra pe cineva cu ocări , cu insulte . - Et .

 

INJURIA

... INJURIÁ , injuriez , vb . I . Tranz . A aduce cuiva o injurie ; a insulta

 

INJURIE

INJÚRIE , injurii , s . f . 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte , gesturi sau acte jignitoare ; insultă , jignire ( gravă ) , invectivă . 2. ( Rar ) Acțiune cu efect

 

INVECTIVA

... INVECTIVÁ , invectivez , vb . I . Tranz . A spune invective la adresa cuiva ; a insulta

 

JIGNI

... JIGNÍ , jignesc , vb . IV . Tranz . 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa ; a ofensa , a insulta

 

JIGNIRE

JIGNÍRE , jigniri , s . f . Acțiunea de a jigni și rezultatul ei ; ofensă , insultă ; ( concr . ) vorbă , faptă care jignește . - V.

 

JIGNIT

JIGNÍT , - Ă , jigniți , - te , adj . Care a suferit o jignire ; ofensat , insultat . - V.

 

NECINSTE

NECÍNSTE s . f . Lipsă de cinste , de probitate ; ocară , insultă ; rușine , dezonoare . - Ne - +

 

OBIDĂ

OBÍDĂ , obide , s . f . 1. ( Pop . ) Întristare adâncă , durere sufletească ; mâhnire , amărăciune , jale ; necaz ; ciudă , mânie . 2. ( Înv . ) Nedreptate , asuprire ; jignire , insultă ,

 

OCĂRÂTOR

OCĂRÂTÓR , - OÁRE , ocărâtori , - oare , adj . ( Înv . ) Care jignește , insultă , ofensează . - Ocărî + suf . -

 

OCARĂ

OCÁRĂ , ocări , s . f . ( Pop . ) Vorbă sau faptă care mustră , ceartă , rușinează pe cineva ; ocărâre ; umilire , înfruntare ; defăimare , jignire , insultă ; situație rușinoasă , dezonorantă în care se află cineva ; rușine ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>