Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: INJURIA

  Vezi și:INJURIAT, INJURIA, HULĂ, INJURIOS, INSULTĂ, INVECTIVĂ, OFENSĂ, PONOS, RECRIMINARE, VENDETĂ ... Mai multe din DEX...

INJURIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INJÚRIE, injurii, s.f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. - Din lat. injuria. Cf. fr.% injure%.

Sursa : DEX '98

 

INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)

Sursa : neoficial

 

INJÚRIE s. v. jignire.

Sursa : sinonime

 

injúrie s. f. (sil. -ri-e), art. injúria (sil. -ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (sil. -ri-i-)

Sursa : ortografic

 

INJÚRI//E \~i f. 1) Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; insultă; ofensă. 2) Ofensă gravă, adusă cuiva în public; afront. [Sil. -ri-e] /injure, lat. injuria

Sursa : NODEX

 

INJÚRIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injurie, cf. lat. iniuria - nedreptate].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru INJURIE

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru INJURIE.

Elisabeta de Wied - Maimuța %E2%80%98n colivie

Elisabeta de Wied - Maimuţa %E2%80%98n colivie Maimuța ‘n colivie de Elisabeta de Wied De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc. «Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!» Și stau Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau. Voi râdeți făr' de milă și lacomi de privit, Pe când eu, biata, tremur cu suflet istovit. Vai, veseli palmierii în minte când îi am Și mândrele liane pe cari mă legănam Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu știu - Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu! Și ca prin vis a voastră injurie-o aud. O, de-aș mai fi vr'odată prin codrii mei din Sud! Iubită fui, ferice, sărind din pom în pom Și nu mă găsea nimeni urâtă ca un om. Simt negurile morții pe ochii 'ntunecați – Aveți de mine milă și 'n pace mă lăsați! De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul

 

George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui

George Topîrceanu - Eminescu şi epigonii lui Eminescu și epigonii lui de George Topîrceanu Pentru generațiile care vin, Eminescu , așa cum ne obișnuisem a-l cunoaște, nu mai există. Există alt Eminescu — un poet inegal, adeseori mediocru și incorect, care-și repetă unele figuri și întorsături de cuvinte până la saturație. Aceasta se datorește tocmai unora dintre admiratorii lui entuziaști, care nu s-au mulțumit să-l admire de la distanță, ci s-au apropiat să-l pipăie, să se frece bine de el, pentru propriul lor lustru. Se știe cum a început infamia. A apărut întâi un volum timid de „postumeâ€� — adică poezii definitive care nu au fost publicate de poet în timpul vieții lui... Noi ne revoltam atunci că se dau drept „poezii postume de Eminescuâ€� și se pun la îndemâna publicului mare niște bucăți de versuri pe care Eminescu însuși le condamnase. Acele bucăți nu trebuiau să servească decât cercetătorilor speciali, pentru lămurirea personalității artistice și sufletești a poetului. A apărut apoi alt volum în care, printre poeziile definitive, publicate în timpul vieții, erau strecurate și câteva postume, fără indicația că sunt †...

 

Mihai Eminescu - Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle

Mihai Eminescu - Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle de Mihai Eminescu    Draga mea Veronică,    Ca eu să nu-ți scriu e de înțeles. Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea trebuind să scriu zilnic, nu am nici dispoziție de a-ți scrie ție, căreia aș vrea să-i scriu închinăciuni, nu vorbe simple.    Dar tu care ai timp și nu ești bolnavă să nu-mi scrii e mai puțin explicabil. Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume.    Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu era acest lucru extraordinar în viața mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările și să prinză din sbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă ...

 

Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări

Ion Luca Caragiale - Addenda - Justificarea unor expulzări Addenda - Justificarea unor expulzări de Ion Luca Caragiale Europa, în urma războiului ruso-româno-turc, a reclamat dela Statul român să adopte principiul absolutei toleranțe religioase, ca o dovadă că acest tânăr Stat, ce pretindea să fie admis a conlucra în marginile mijloacelor sale la opera de civilizație a continentului, voește a îmbrățișa în totul principiele de drept public ale lumii moderne. Asfel, tratatul dela Berlin, a reclamat dela Statul nostru a ridica din Constituția sa impedimentul din cauză de deosebire de cult la câștigarea cetățeniei române. Statul nostru a recunoscut cât era de îndreptățită exigența aceasta unanimă a puterilor; el a voit sincer a renunța în viața lui publică la un principiu de care odată avusese nevoe, dar care anume, în noua fază în care intra, ca Stat de sine stătător, nu-i mai era de nicio trebuință. A modificat deci articolul respectiv din constituție în sensul strict al exigenței Europei, deschizând poarta cetățeniei române, fără nicio considerație religioasă, tutulor acelora cari ar putea să o merite și s' ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II â†�â†� Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul II) Stăm acum la gura sobei mângâiați de căldura celui dintâi foc din anul acesta; afară ține de câteva zile o ploaie măruntă, deasă și rece de toamnă, iar orașul tot e strâns zdravăn într-o imensă manta cenușie-roșiatică. Burlanele turuie vârtos, aci de-a dreptul sub acoperiș, și asta îmi mărește gustul de ascultare al [sic] scrisorilor donnei Alba (căreia de-acum înainte îi voi spune numai astfel, pe italienește; în spaniolă cuvântul scris "dona" se pronunță "donia", or mie îmi place s-o chem așa cum răsună în italienește, adică întocmai cum se scrie: donna, donna Alba). De bună seamă că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi facă această divină lectură. Eu o ascult cu religiozitate, dar din când în când casc, sau îl întrerup cu vreo amintire, care n-are nici în clin, nici în mânecă nici cu sensul frazelor citite, nici cu reflecțiile sau informările complimentare pe care prințul mi le dă asupra lor; ba îl întrerup câteodată cu vreuna boacănă de tot, astfel că ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INJURIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru INJURIE.

INJURIAT

... INJURIÁT , - Ă , injuriați , - te , adj . Căruia i s - a adus o injurie . [ Pr . : - ri - at ] - V. injuria

 

INJURIA

INJURIÁ , injuriez , vb . I . Tranz . A aduce cuiva o injurie ; a insulta , a jigni . [ Pr . : - ri -

 

HULĂ

HÚLĂ^3 , hule , s . f . ( Reg . ) Surpătură de munte sau de deal ; p . ext . drum printr - o scobitură de deal ; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă . - Et . nec . HÚLĂ^2 , hule , s . f . Mișcare ondulatorie a suprafeței mării , urmând după o furtună sau după o briză puternică ; p . ext . furtună pe mare . HÚLĂ^1 , hule , s . f . ( Pop . ) Ocară , injurie ; ponegrire , calomnie ;

 

INJURIOS

INJURIÓS , - OÁSĂ , injurioși , - oase , adj . Care conține o injurie ; de batjocură , insultător , jignitor . [ Pr . : - ri -

 

INSULTĂ

INSÚLTĂ , insulte , s . f . Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva ; ofensă , jignire ,

 

INVECTIVĂ

INVECTÍVĂ , invective , s . f . Expresie violentă , jignitoare , ofensatoare , vorbă de ocară la adresa cuiva ;

 

OFENSĂ

OFÉNSĂ , ofense , s . f . Cuvânt , comportare , faptă jignitoare ; insultă , jignire ;

 

PONOS

PONÓS , ponoase , s . n . 1. ( Pop . ) Consecință neplăcută ; necaz , neajuns ; nemulțumire , supărare . A trage ponoasele . 2. ( Pop . ) Clevetire , defăimare ; injurie , calomnie , insultă . 3. ( Înv . și reg . ) Acuzare , învinuire ; pâră , protest ; ( concr . ) plângere , reclamație , jalbă . 4. ( Pop . ) Cusur , vină . 5. ( Reg . ) Glumă , șotie ;

 

RECRIMINARE

RECRIMINÁRE , recriminări , s . f . ( Livr . ) Acțiunea de a recrimina și rezultatul ei ; acuzație , insultă , injurie . - V.

 

VENDETĂ

VENDÉTĂ , vendete , s . f . Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie , un omor , divulgarea unui secret etc . , frecvent în Corsica și Sicilia , care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei , obligate să se răzbune cu orice preț ; p . ext . ură puternică , sete de răzbunare