Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERZISĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru INTERZISĂ.

INTERZIS

INTERZÍS , - Ă , interziși , - se , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care este oprit , care nu este permis . 2. S . m . și f . Persoană căreia i s - a ridicat , prin hotărâre judecătorească , exercitarea drepturilor sale ; persoană pusă sub interdicție . - V.

 

ȘVEMER

ȘVÉMER , șvemere , s . n . Bucată cilindrică de lemn , ancorată în poziție orizontală în apa unui fluviu , care servește ca indicator pentru zonele cu navigația

 

BARAT

BARÁT , - Ă , barați , - te , adj . 1. ( Despre un drum , o intrare ) Care este închis , a cărui trecere este împiedicată sau interzisă . 2. ( Despre un text , o cifră , o literă etc . ) Peste care s - a tras una sau mai multe linii ;

 

BRANIȘTE

BRÁNIȘTE , braniști , s . f . 1. Pădure rară sau parte de pădure cu arbori bătrâni în care este interzisă tăierea lemnelor ; p . gener . pădure . 2. ( Înv . ) Moșie domnească folosită ca pășune și

 

CONTRABANDĂ

CONTRABÁNDĂ , contrabande , s . f . Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale ; p . ext . marfă adusă sau sustrasă în acest

 

EXOGAMIE

EXOGAMÍE , exogamii , s . f . 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale , conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiași ginți erau interzise . 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social . 3. ( Biol . ) Fuzionare a gameților în afara

 

ILICIT

... ILICÍT , - Ă , iliciți , - te , adj . Interzis

 

OPRIT

... OPRÍT^2 , - Ă , opriți , - te , adj . Interzis

 

OPRITURĂ

... OPRITÚRĂ , oprituri , s . f . ( Reg . ) Porțiune într - o pădure din care este interzis

 

PARTICULAR

PARTICULÁR , - Ă , particulari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care este propriu unei singure ființe , unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri ; specific , caracteristic , particularist ^1 . 2. Care se referă la indivizi izolați , care are un caracter izolat ; individual . 3. Care are caracter personal , neoficial , care nu e destinat publicului sau publicității ; privat , intim , confidențial . Loc . adv . În particular = într - un grup restrâns ; confidențial . 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă . Intrarea persoanelor particulare este interzisă . II. S . m . Persoană care nu deține o funcție oficială ; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului ; persoană care nu face parte dintr - un grup social constituit , considerată în raport cu

 

POPRIT

... POPRÍT , - Ă , popriți , - te , adj . 1. ( Jur . ; despre bunuri , bani ) Pe care s - a aplicat o poprire . 2. ( Înv . ) Interzis

 

   Următoarele >>>