Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IZOLA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 122 pentru IZOLA.

IZOLAT

... IZOLÁT , - Ă , izolați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Separat ; p . ext . îndepărtat ; retras . V. izola

 

IZOLAȚIE

... IZOLÁȚIE , izolații , s . f . Faptul de a izola

 

IZOLAȚIONISM

IZOLAȚIONÍSM s , n . Politică dusă de o țară care se izolează de țările vecine . [ Pr . : - ți -

 

IZOLAȚIONIST

IZOLAȚIONÍST , - Ă , izolaționiști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Partizan ) al izolaționismului . [ Pr . : - ți -

 

ERMITAJ

ERMITÁJ , ermitaje , s . n . 1. ( Franțuzism ) Locuința unui eremit ; p . ext . loc retras . 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară . 3. Pavilion izolat în parcul unui

 

HIDROIZOLA

... HIDROIZOLÁ , hidroizolez , vb . I . Tranz . A izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții . [ Pr . : - dro - i - ] - Hidro - + izola

 

IZOLANT

... IZOLÁNT , - Ă , izolanți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat , m . ) Care izolează ( 2 ) , care are proprietatea de a izola

 

IZOLARE

... IZOLÁRE , izolări , s . f . Acțiunea de a ( se ) izola și rezultatul ei ; despărțire , separare . V. izola

 

PARTICULAR

PARTICULÁR , - Ă , particulari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care este propriu unei singure ființe , unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri ; specific , caracteristic , particularist ^1 . 2. Care se referă la indivizi izolați , care are un caracter izolat ; individual . 3. Care are caracter personal , neoficial , care nu e destinat publicului sau publicității ; privat , intim , confidențial . Loc . adv . În particular = într - un grup restrâns ; confidențial . 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă . Intrarea persoanelor particulare este interzisă . II. S . m . Persoană care nu deține o funcție oficială ; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului ; persoană care nu face parte dintr - un grup social constituit , considerată în raport cu

 

PERETE

PERÉTE , pereți , s . m . 1. Element de construcție așezat vertical ( sau puțin înclinat ) , făcut din zidărie , din lemn , din piatră etc . , care limitează , separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele , etajele și acoperișul . 2. Masiv pietros care se înalță ( aproape ) vertical . 3. Parte a unui obiect , a unui sistem tehnic etc . care se aseamănă cu un perete ( 1 ) , mărginind , izolând , protejând ; piesă dintr - un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile

 

   Următoarele >>>