Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IZOLA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 122 pentru IZOLA.

ÎNSINGURAT

ÎNSINGURÁT , - Ă , însingurați , - le , adj . ( Rar ) Izolat de lume , de oameni . - V.

 

ȘNUR

ȘNUR , șnururi , s . n . 1. Sfoară ( îmbrăcată în mătase colorată , în fir etc . ) , de obicei răsucită în două sau în trei , întrebuințată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte ; șiret ^1 ( 2 ) . 2. Ansamblu de fire electrice ( foarte ) flexibile , izolate între ele și strânse într - un înveliș protector , folosit pentru racordarea la rețea a lămpilor portative , a fiarelor de călcat , a aparatelor de radio

 

ABSTRAGE

ABSTRÁGE , abstrág , vb . III . Tranz . ( Rar ) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține ; a judeca izolat , în afara unui

 

ANTOZOAR

ANTOZOÁR , antozoare , s . n . ( La pl . ) Clasă de celenterate care cuprinde polipii izolați sau grupați în colonii ; coralier ( Anthozoa ) ; ( și la sg . ) animal din această clasă . [ Pr . : - zo -

 

AUTARHIE

AUTÁRHIE , autarhii , ( 2 ) s . f . 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise , izolate de economia altor țări . 2. ( Rar ) Stat care practică autarhia ( 1 ) ; stare de autoizolare economică a unui stat . [ Pr . : a -

 

BĂCIUI

BĂCIUÍ , băciuiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) 1. A prepara brânzeturi . 2. Fig . A întârzia mult într - un loc ( izolat , singuratic ) . - Baci + suf . -

 

BAȘ

BAȘ ^2 , adv . ( Reg . ) Chiar , tocmai . BAȘ ^1 - ( Înv . ) Element de compunere având sensul de " principal , cu gradul cel mai înalt " , izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri ( baș - aga , baș - caimacam etc . ) și folosit uneori la formarea de

 

BLOCA

... BLOCÁ , blochez , vb . I . Tranz . 1. A izola un oraș , un port sau un stat prin blocadă . 2. A închide o arteră de circulație ; a împiedica circulația vehiculelor sau ...

 

CABLAJ

CABLÁJ s . n . 1. Mod de răsucire sau de împletire a firelor pentru a forma un cablu . 2. Totalitatea cablurilor și a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalații sau ale unui aparat de

 

CABLU

CÁBLU , cabluri , s . n . 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor ( grupuri de ) fire vegetale sau metalice , folosită la utilajul de transport sau de ridicat . 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate ( acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic ) . 3. Unitate de măsură pentru distanțe , egală cu a zecea parte dintr - o milă marină , adică cu 185 , 2 m ;

 

CAMERĂ

CÁMERĂ , camere , s . f . I. 1. Încăpere într - o clădire ; odaie . 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială : cameră obscură = a ) încăpere neluminată în care se execută developarea , fixarea și alte operații fotografice ; b ) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran ( sau pe un clișeu ) imaginea răsturnată a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic ; incintă care face parte integrantă dintr - un aparat , dintr - un instrument etc . sau care reprezintă instrumentul însuși : cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într - un cazan cu aburi sau într - un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>