Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LITURGICĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru LITURGICĂ.

LITURGIC

LITÚRGIC , - Ă , liturgici , - ce , adj . s . f . 1. Adj . Care aparține liturghiei , privitor la liturghie . 2. S . f . Ramură a teologiei care studiază istoria , formele și interpretarea cultului

 

CHIRALEISA

CHIRALÉISA interj . , s . f . 1. Interj . Formulă liturgică grecească ( rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul ) . 2. S . f . Litanie liturgică ortodoxă . 3. S . f . ( Reg . ) Duh

 

AER

ÁER^2 , aere , s . n . ( Bis . ) 1. Bucată de stofă sau de pânză , de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort , cu care se acoperă vasele liturgice . 2. Epitaf ( 2 ) . ÁER^1 s . n . 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe . 2. Văzduh , atmosferă . 3. Înfățișare , aspect ,

 

AGHEASMATAR

... AGHEASMATÁR , agheasmatare , s . n . 1. Vas liturgic de metal în care se ține agheasma . 2. Clădire vecină cu o biserică , destinată sfințirii agheasmei . 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în ...

 

AGHIOS

AGHIÓS , aghioase , s . n . ( Înv . ) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele " aghios , aghios " ( sfinte ,

 

CALICIU

... CALÍCIU , calicii , s . n . 1. ( Bot . ) Învelișul extern al florilor , alcătuit din sepale libere sau unite . 2. Vas liturgic

 

CHINONIC

CHINONÍC , chinonice , s . n . Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul ce oficiază

 

DIACONIC

DIACÓNIC , diaconice , ( rar ) s . n . Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice . [ Pr . : di -

 

DOXOLOGIE

DOXOLOGÍE , doxologii , s . f . Cântare liturgică închinată sfintei

 

GREGORIAN

... sintagmele ) = calendar întocmit la sfârșitul sec . XVI din ordinul papei Grigore al XIII - lea și adoptat în prezent de toate țările Europei . Cânt gregorian = cânt liturgic

 

NEUMĂ

NÉUMĂ , neume , s . f . Semn de notație muzicală fără portativ , folosit în evul mediu în cântarea

 

   Următoarele >>>