Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MANIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentru MANIE.

MANIA

MANIÁ , maniez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A mânui , a manipula . [ Pr . : - ni -

 

CITATOMANIE

... CITATOMANÍE s . f . Mania

 

MANIACAL

MANIACÁL , - Ă , maniacali , - e , adj . ( Med . ) Care se referă la manie ( 1 ) ; caracteristic , propriu pentru manie și pentru maniaci ; de maniac . [ Pr . : - ni -

 

SCRIPTOMANIE

SCRIPTOMANÍE s . f . ( Depr . ) Obiceiul de a scrie mult , manie a scrisului . - Scripte +

 

ȘEDINȚOMAN

... ȘEDINȚOMÁN , - Ă , ședințomani , - e , s . m . și f . ( Ir . ) Persoană care are mania

 

ȘEDINȚOMANIE

ȘEDINȚOMANÍE s . f . ( Ir . ) Practică , obicei de a convoca multe ședințe ( 1 ) , de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora . - Ședință +

 

ȚICNEALĂ

ȚICNEÁLĂ s . f . ( Fam . ) Sminteală , nebunie ; manie . - Țicni + suf . -

 

CLEPTOMANIE

CLEPTOMANÍE s . f . Manie caracteristică prin impulsul patologic de a - și însuși prin furt bunuri străine fără a avea nevoie de ele și fără a urmări vreun profit

 

DECOROMANIE

DECOROMANÍE s . f . ( Rar ) Manie pentru decoruri sau pentru decorații

 

DROMOMANIE

DROMOMANÍE , dromomanii , s . f . ( Med . ) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr - un impuls irezistibil de a vagabonda ; manie

 

   Următoarele >>>