Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIRUIT

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru MIRUIT.

MIRUI

MIRUÍ^2 , miruiesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . și reg . ) A câștiga ; a strânge , a agonisi . MIRUÍ^1 , miruiesc , vb . IV . Tranz . 1. A unge pe credincioși cu mir ^2 ( pe frunte ) . 2. A consfinți în funcție un domnitor , un cleric etc . , ungându - i fruntea cu mir ^2 . 3. Fig . ( Fam . ) A lovi pe cineva la cap ; p . ext . a omorî . [ Prez . ind . și :

 

MIRUIALĂ

... MIRUIÁLĂ , miruieli , s . f . Miruit ^1 . [ Pr . : - ru - ia - ] - Mirui

 

MIRUIRE

... MIRUÍRE , miruiri , s . f . Acțiunea de a mirui ^1 și rezultatul ei . [ Pr . : - ru - i - ] - V. mirui

 

MIRUITOR

... MIRUITÓR , miruitori , s . m . ( Rar ) Preot care miruiește ^1 . [ Pr . : - ru - i - ] - Mirui