Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NECLINTIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru NECLINTIT.
... LÍPCĂ adv . A sta ( Reg . ; în expr . ) ( sau a ședea etc . ) lipcă ( undeva ) = a sta undeva neclintit , a nu se mișca ( dintr - un loc ) , stingherind pe cineva . A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult ...
... NEÎNVÍNS , - Ă , neînvinși , - se , adj . Care nu este sau nu poate fi învins , invincibil ; p . ext . neînduplecat , neclintit
... NECLĂTÍT , - Ă , neclătiți , - te , adj . ( Înv . ) Neclintit
... NEMIȘCÁT , - Ă , nemișcați , - te , adj . Care nu se mișcă sau care nu poate fi mișcat din loc ; neclintit
... NEZDRUNCINÁT , - Ă , nezdruncinați , - te , adj . Care nu poate fi zdruncinat sau abătut ; neclintit
... PERSISTÁ , persíst , vb . I . Intranz . 1. A rămâne neclintit în hotărârile , în atitudinile , în sentimentele etc . sale ; a stărui în continuare . 2. A continua să existe , să fie , să se ...
SIGURÁNȚĂ , siguranțe , ( 3 ) s . f . 1. Lipsă de primejdie ; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol ; securitate . 2. Lipsă de îndoială , convingere neclintită , încredere nestrămutată ; certitudine . 3. Dispozitiv la armele de foc , care împiedică descărcarea accidentală a armei . 4. Nume dat în trecut poliției secrete . [ Var . : ( înv . ) siguránție s . f . ] - Sigur + suf . -
... și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva ; a insista . 2. A rămâne statornic , neclintit ( într - o acțiune , într - un sentiment , într - o hotărâre etc . ) ; a persevera , a persista . 3. A continua să fie ...
... STĂRUITÓR , - OÁRE , stăruitori , - oare , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care stăruie , care insistă ; insistent . 2. Perseverent ; neclintit
... STATÓRNIC , - Ă , statornici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni și manifestările lor ) Care se schimbă foarte greu ( în opinii , convingeri , sentimente etc . ) ; ferm , constant , hotărât ; neclintit
STOICÍSM s . n . 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică , care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii , să renunțe la pasiuni și la plăceri , să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții . 2. Tărie , fermitate morală în încercările vieții . [ Pr . :