Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEFERICIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru NEFERICIT.

NEFERICI

NEFERICÍ , nefericesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A aduce cuiva

 

DRAMĂ

DRÁMĂ , drame , s . f . 1. Piesă de teatru cu caracter grav , în care se redă imaginea vieții reale în datele ei contradictorii , în conflicte puternice și complexe , adesea într - un amestec de elemente tragice și comice . 2. Artă dramatică . 3. Fig . Întâmplare , situație nefericită , zguduitoare ;

 

FATAL

FATÁL , - Ă , fatali , - e , adj . 1. Care are urmări nenorocite pentru cineva sau ceva ; care pricinuiește moartea ; funest . Greșeală fatală . Lovitură fatală . 2. Care se consideră că este fixat de destin ; care nu poate fi înlăturat ; inevitabil . 3. Care provoacă o atracție irezistibilă ( și nefericită ) . Femeie

 

FATALITATE

FATALITÁTE , fatalități , s . f . 1. Forță supranaturală care ar determina în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor ; soartă , destin , fatum . 2. Concurs nefericit de împrejurări ( care nu poate fi

 

NĂPRASNĂ

NĂPRÁSNĂ , năprasne , s . f . ( Înv . și reg . ) Întâmplare nefericită , groaznică ( ivită pe

 

NEFERICIRE

NEFERICÍRE , nefericiri , s . f . Starea , situația celui nefericit ; nenorocire ; întâmplare , împrejurare care aduce cuiva suferință , necaz ,

 

NEMERNICI

NEMERNICÍ , nemernicesc , vb . IV . 1. Intranz . ( Înv . și reg . ) A pribegi , a rătăci . 2. Tranz . ( Rar ) A aduce pe cineva într - o stare jalnică , nefericită ,

 

NENOROCIT

NENOROCÍT , - Ă , nenorociți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se găsește într - o situație vrednică de plâns , care este lipsită de noroc , de fericire , care are de îndurat un mare necaz , o mare suferință ; ( om ) nefericit . 2. Adj . ( Despre situații ) Care inspiră milă , tristețe ; vrednic de plâns , dureros , trist , jalnic . 3. Adj . Care aduce sau constituie o nenorocire ( 2 ) ; dezastruos , funest , nefast , tragic . 4. Adj . , s . m . și f . ( Om ) ticălos , de nimic . - V.

 

TRAGEDIE

TRAGEDÍE , tragedii , s . f . 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic , cu personaje puternice aflate în conflict violent , cu deznodământ nefericit . 2. Fig . Întâmplare zguduitoare , nenorocire mare ,