Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NUMIRE

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru NUMIRE.

AGREMENT

AGREMÉNT , agremente , s . n . 1. Plăcere , distracție . 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților

 

DENOMINAȚIE

... DENOMINÁȚIE , denominații , s . f . ( Livr . ) Denumire , numire

 

DENUMIRE

... DENUMÍRE , denumiri , s . f . Faptul de a denumi ; numire

 

ORONIMIE

ORONIMÍE s . f . 1. Totalitatea numelor geografice ( proprii și apelative ) care desemnează formele de relief . 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de

 

TABLA-BAȘA

TABLÁ - BAȘÁ - BAȘÁ s . m . invar . ( Înv . ) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domnitor român , la numirea

 

TALHÂȘCIU

... TALHÂȘCÍU , talhâșcii , s . m . Demnitar la curtea otomană , care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire

 

TITULAR

TITULÁR , - Ă , titulari , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Persoană ) care ocupă un post , îndeplinește o funcție etc . cu caracter de permanență , pe baza unei numiri făcute după formele legale . 2. ( Persoană ) care apare ca erou principal , care dă titlul unei opere artistice , care interpretează rolul