Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru O

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 59 pentru O.

OȚELAR

... OȚELÁR , oțelari , s . m . Muncitor calificat care efectuează într - o

 

OȚELI

OȚELÍ , oțelesc , vb . IV . 1. Tranz . A mări duritatea unei piese metalice prin călire . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întări , a ( se ) fortifica ; a ( se ) căli . 3. Refl . ( Reg . ) A se ameți de băutură , a se

 

OȚELIRE

OȚELÍRE , oțeliri , s . f . Acțiunea de a ( se ) oțeli și rezultatul ei ; fortificare , călire . - V.

 

OȚELIT

OȚELÍT , - Ă , oțeliți , - te , adj . 1. ( Despre obiecte de metal ) întărit prin călire ; călit . 2. Fig . Întărit , fortificat , călit ;

 

OȚELIU

OȚELÍU , - ÍE , oțelii , adj . Cu aspect , cu strălucire de oțel ; de culoarea oțelului . - Oțel + suf . -

 

OȚERI

OȚERÍ vb . IV v .

 

OȚERIRE

OȚERÍRE s . f . v .

 

OȚERIT

OȚERÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

OȚET

OȚÉT s . n . Lichid cu gust acru , obținut prin fermentarea acetică a vinului , a berii etc . sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat , întrebuințat în alimentație drept condiment sau

 

OȚETAR

OȚETÁR , oțetari , ( 1 , 3 ) s . m . , oțetare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . ( Înv . ) Persoană care fabrică sau vinde oțet . 2. S . . Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn . 3. S . m . Arbore cu frunze compuse , alterne , cu flori galbene - verzui și cu fructe roșii - purpurii , ale cărui frunze și scoarță , bogate în tanin , se folosesc în tăbăcărie , iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului ( Rhus typhina ) . - Oțet + suf . -

 

OȚETI

OȚETÍ , oțetesc , vb . IV . Refl . 1. ( Despre vinuri ) A se transforma în oțet ; a se înăcri . 2. Fig . ( Rar ) A deveni aspru , mânios , sever ; a se supăra , a se mânia . [ Var . : ( pop . ) oțețí vb .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>