Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru O

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 59 pentru O.

OȚETI

OȚETÍ , oțetesc , vb . IV . Refl . 1. ( Despre vinuri ) A se transforma în oțet ; a se înăcri . 2. Fig . ( Rar ) A deveni aspru , mânios , sever ; a se supăra , a se mânia . [ Var . : ( pop . ) oțețí vb .

 

OȚETIRE

OȚETÍRE , oțetiri , s . f . Faptul de a se oțeti . - V.

 

OȚETIT

OȚETÍT , - Ă , oțetiți , - te , adj . 1. ( Despre vinuri ) Prefăcut , transformat în oțet ; înăcrit , acru . 2. Fig . Supărat , mânios , iritat ;

 

OȚIOS

OȚIÓS , - OÁSĂ , oțioși , - oase , adj . ( Livr . ) De prisos ; inutil , nefolositor . [ Pr . : - ți -

 

OȘEANCĂ

OȘEÁNCĂ , oșence , s . f . Femeie născută și crescută în Țara

 

OȚĂRI

OȚĂRÍ vb . IV v .

 

OȚĂRIME

OȚĂRÍME s . f . ( Înv . ) Supărare mare ; amărăciune . - Oțărî + suf . -

 

OȚĂRIT

OȚĂRÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

OȚEȚI

OȚEȚÍ vb . IV v .

 

OȚELĂRIE

... OȚELĂRÍE^2 , oțelării , s . f . Întreprindere industrială sau secție într - o

 

OȚERÎ

OȚERÎ vb . IV v .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>