Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBLIGĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 59 pentru OBLIGĂ.
ALIÁNȚĂ , alianțe , s . f . 1. Înțelegere politică între două sau mai multe state , pe bază de tratat , prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări , în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate . 2. ( În sintagma ) Rudă prin alianță = persoană devenită , prin contractarea unei căsătorii , rudă cu rudele soției sau ale
ANDABÁT , andabați , s . m . Gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi , fiind astfel obligat să lupte orbește , spre hazul
... a intra în slujbă ; a ( se ) încadra într - un loc de muncă ; a ( se ) tocmi . 2. Refl . A se obliga la ceva , a - și lua un angajament . 3. Tranz . și refl . A ( se ) antrena într - o acțiune ; a apuca ...
ASIGURÁRE , asigurări , s . f . Acțiunea de a ( se ) asigura și rezultatul ei . 1. Punere în siguranță . 2. Încredințare , promisiune fermă . 3. Operație financiară , decurgând dintr - un contract sau dintr - o obligație prevăzută de lege , prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le - ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui . V.
BILATERÁL , - Ă , bilaterali , - e , adj . 1. Care are două părți ( sau două laturi ) opuse , simetrice . 2. Care privește în același timp două laturi sau aspecte ( fundamentale ) ale unui întreg . 3. ( Despre date , contracte , convenții ) Care obligă în mod reciproc părțile
BREC ^2 , brecuri , s . n . 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul . 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul . BREC ^1 , brecuri , s . n . Trăsură ușoară cu patru roți , de obicei neacoperită , cu capra înaltă , având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul
CÁMBIE , cambii , s . f . Act , document prin care cel care - l semnează se obligă să plătească necondiționat , la un anumit termen și într - un anume loc , o sumă de
CAZÁC , cazaci , s . m . 1. Membru al unei comunități militare autonome care s - au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono - lituanian , unde , în schimbul unor privilegii , era obligat să apere țara împotriva invaziilor . 2. ( În Rusia , începând din sec . XVIII ) Soldat dintr - o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (
CIUBÓTĂ , ciubote , s . f . 1. ( Reg . ) Cizmă ; gheată . 2. Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați , când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia . [ Var . : ciobótă , cioboátă s .
CLĂCÁȘ , clăcași , s . m . 1. Țăran obligat să facă clacă ( 1 ) pe pământul stăpânului de pământ . 2. Persoană care ia parte la o clacă ( 2 ) . - Clacă + suf . -
CLÁCĂ , clăci , s . f . 1. Formă caracteristică a rentei feudale , constând din munca gratuită pe care țăranul , fără pământ , era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie . 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere , de glume , povestiri