Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBLIGĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 59 pentru OBLIGĂ.
CLÁCĂ , clăci , s . f . 1. Formă caracteristică a rentei feudale , constând din munca gratuită pe care țăranul , fără pământ , era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie . 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere , de glume , povestiri
CONTRIBUÁBIL , - Ă , contribuabili , - e , s . m . și f . Persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească impozit ; birnic . [ Pr . : - bu -
DATÓR , - OÁRE , datori , - oare , adj . 1. Care are de plătit cuiva o datorie ( bănească ) . 2. Obligat ( moralicește sau prin lege , printr - o învoială ) să facă
DATORÁ , datorez , vb . I . 1. Tranz . A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau , p . ext . , altceva ; a fi dator cuiva ceva . 2. Tranz . A avea o datorie morală sau legală față de cineva , a - i fi îndatorat pentru ceva ; a fi obligat la ceva față de cineva . 3. Refl . A avea drept cauză . [ Var . : datorí vb .
... unei fraze , ale unui text , pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai . 2. A impune ceva în mod categoric , a obliga
DIJMÁȘ , dijmași , s . m . Țăran iobag obligat să plătească dijmă . - Dijmă + suf . -
... EXPULZÁ , expulzez , vb . I . Tranz . A obliga să părăsească țara , a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe ...
... că a reușit . . . 2. A determina , a convinge . Nu l - au putut face să se însoare . 3. A obliga , a sili , a constrânge , a pune pe cineva să . . . Nu mă face să plec . 4. A predispune ...
... vb . I . Tranz . 1. A determina cu forța pe cineva la ceva ; a sili , a constrânge , a obliga . 2. A mânui cu violență un mecanism , o închizătoare etc . , deteriorându - le din nepricepere , nerăbdare , intenții frauduloase etc . ; a sfărâma , a ...
... acceptate și urmate ; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni ; a constrânge pe cineva să accepte , să facă ceva ; a obliga
IMPUTÁ , impút , vb . I . Tranz . și refl . impers . 1. A ( i se ) reproșa , a ( i se ) atribui cuiva fapte , atitudini , gesturi nepotrivite , condamnabile . 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții , întreprinderi ( unde lucrează ) , obligându - l la