Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFENSIVĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru OFENSIVĂ.

OFENSIV

OFENSÍV , - Ă , ofensivi , - e , adj . Care atacă sau cu care se atacă ; cu caracter de ofensivă ;

 

ATAC

ATÁC , atacuri , s . n . 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia ; ( în special ) moment culminant al acestei ofensive . 2. Agresiune împotriva unei persoane , unui stat etc . 3. Inițiativă într - un joc sportiv . 4. Acțiune violentă și susținută ( prin manifestații , prin scris etc . ) împotriva unei situații , unei teorii etc . sau împotriva celor care le susțin . 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli . 6. ( Fon . ) Mișcare articulatorie a coardelor vocale , care marchează începutul pronunțării unei

 

CONTRAOFENSIVĂ

CONTRAOFENSÍVĂ , contraofensive , s . f . Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporții , cu forțele unuia sau ale mai multor fronturi , în scopul stăvilirii inamicului aflat până atunci în ofensivă . [ Pr . : - tra -

 

CONTRAATAC

CONTRAATÁC , contraatacuri , s . n . Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare , cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile

 

CONTRALOVITURĂ

CONTRALOVITÚRĂ , contralovituri , s . f . Ripostă ofensivă în timpul apărării , executată de forțe militare importante , cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării . - Contra ^1 - + lovitură ( după fr .

 

CONTRAPREGĂTIRE

CONTRAPREGĂTÍRE , contrapregătiri , s . f . Lovitură dată grupării principale a inamicului , cu ajutorul artileriei , aviației și al rachetelor , înainte de începerea ofensivei inamicului și în scopul zădărnicirii acesteia . - Contra ^1 +

 

FLEȘĂ

... de con , folosit , mai ales în evul mediu , la construcțiile monumentale ale bisericilor . 2. Partea din spate a afetului unui tun . 3. Procedeu ofensiv

 

MARCAJ

MARCÁJ , marcaje , s . n . Acțiunea de a marca și rezultatul ei ; marcare . 1. ( Concr . ) Semn aplicat pe un obiect , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele . 2. ( Sport ) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă , pentru a - i împiedica sa întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze ( 4 ) . 3. ( În sintagma ) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează scorul într - o competiție (

 

PRESING

PRÉSING , presinguri , s . n . Tactică prin care fiecare component al unei echipe sportive aflate în apărare își supraveghează în permanență adversarul direct , pentru a - i anihila acțiunile