Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru OMENIRE.

UMAN

... UMÁN , - Ă , umani , - e , adj . 1. Care ține de om sau de omenire , privitor la om sau la omenire , caracteristic omului sau omenirii ; omenesc ( 1 ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care are dragoste față de oameni , care simte compasiune față de suferințele lor ; omenos , bun , sensibil ...

 

ANTEDILUVIAN

ANTEDILUVIÁN , - Ă , antediluvieni , - e , adj . , subst . ( Timp ) care aparține unei epoci străvechi a omenirii , dinainte de glaciația

 

ARHEOLOGIE

ARHEOLOGÍE s . f . Știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate . [ Pr . : - he -

 

CULTURĂ

... CULTÚRĂ , culturi , s . f . 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori . 2. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producții mari ...

 

EMPIRIOMONISM

EMPIRIOMONÍSM s . n . Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât " experiența socialmente organizată a omenirii " . [ Pr . : - ri -

 

EV

EV , evuri , s . n . ( Livr . ) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături

 

LUME

LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt

 

NEOLITIC

NEOLÍTIC , - Ă , neolitici , - ce , adj . 1. S . n . Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor , caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz , prin apariția agriculturii primitive , a creșterii vitelor și a olăriei ; epoca pietrei lustruite . 2. Adj . Care aparține neoliticului ( 1 ) , care se referă la neolitic . [ Pr . : ne -

 

OMENIME

... OMENÍME s . f . ( Înv . și reg . ) Omenire

 

PALEOLITIC

PALEOLÍTIC , - Ă , paleolitici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Cea mai veche fază din istoria omenirii , caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră cioplită . 2. Adj . Care aparține paleoliticului ( 1 ) , privitor la paleolitic . [ Pr . : - le -

 

   Următoarele >>>