Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORB

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru ORB.

ORBI

... ORBÍ , orbesc , vb . IV . 1. Intranz . A deveni orb ^2 , a - și pierde vederea . 2. Tranz . Fig . A face pe cineva să - și piardă rațiunea , clarviziunea , a - l ...

 

ORBIȘ

ORBÍȘ adv . Pe dibuite , la întâmplare , orbește ; fig . fără chibzuință ,

 

ORBĂCĂI

ORBĂCĂÍ vb . IV v .

 

ORBĂLȚI

ORBĂLȚÍ , orbălțesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Reg . ) A ( se ) îmbolnăvi de orbalț ; a ( se ) umfla din cauza orbalțului . - V.

 

ORBĂLȚIT

ORBĂLȚÍT , - Ă , orbălțiți , - te , adj . ( Reg . ) Bolnav de orbalț ; umflat ( de orbalț ) . - V.

 

ORBĂLȚĂTURĂ

ORBĂLȚĂTÚRĂ s . f . v .

 

ORBĂLȚITURĂ

ORBĂLȚITÚRĂ , orbălțituri , s . f . ( Reg . ) Orbalț ( 1 ) . [ Var . : orbălțătúră s . f . ] - Orbălți + suf . -

 

ORBEȚ

... ORBÉȚ , ORBEÁȚĂ , orbeți , - e , adj . , s . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) care nu vede bine sau nu vede deloc ; p . ext . cerșetor ( orb ^2 ) . 2. S . m . Mamifer din ordinul rozătoarelor , asemănător cu cârtița , cu ochii ascunși sub piele , care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini ...

 

ORBESC

... ORBÉSC , ORBEÁSCĂ , orbești , adj . 1. Care aparține orbului ^2 , de orb

 

ORBIRE

ORBÍRE s . f . Faptul de a orbi ; fig . întunecare a minții , lipsă de clar viziune , rătăcire , inconștiență . V.

 

   Următoarele >>>