Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORIZONT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentru ORIZONT.

APUS

... 2 , - Ă , apuși , - se , adj . Dispărut pentru totdeauna . Vremuri apuse . - V. apune . APÚS^1 , apusuri , s . n . 1. Trecere a unui astru sub orizont ; priveliște oferită de soare când apune . 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale , opus răsăritului ; vest ; p . ext . loc pe orizont

 

ZARE

... ZÁRE , zări , s . f . 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului ; orizont

 

AMIAZĂ

AMIÁZĂ , amiezi , s . f . 1. Mijlocul zilei , momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului ( corespunzător aproximativ orei 12 ) . 2. ( Concr . ) Zenit . 3. ( Reg . ) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei ; prânz . 4. ( Înv . ) Miazăzi , sud . [ Var . : amiáz , amiéz s . n . , amiázi , amiázăzi s .

 

APUNE

... APÚNE , pers . 3 apúne , vb . III. Intranz . ( Despre aștri ) A dispărea sub orizont

 

ASTROLAB

ASTROLÁB , astrolabi , s . m . 1. Instrument folosit pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului . 2. Vechi instrument pentru măsurarea

 

BALISTIC

... f . Ramură a mecanicii teoretice care studiază legile mișcării unui corp greu sau ale unui proiectil aruncat sub un anumit unghi față de orizont

 

CER

CER ^2 , ceruri , s . n . 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii ; ( mai ales ) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului , care are o formă aparent emisferică ; boltă cerească , firmament . 2. Aer , văzduh , atmosferă . 3. Rai ^1 , eden , paradis . CER ^1 , ceri , s . m . Arbore mare din familia fagaceelor , înalt până la 30 m , înrudit cu stejarul , cu scoarța negricioasă , cu frunze pieloase , bogate și cu fructele ghinde , foarte căutat ca lemn de foc ( Quercus

 

CICLORAMĂ

... CICLORÁMĂ , ciclorame , s . f . Fundal de scenă curbat , confecționat în general din pânză de culoare neutră ; orizont

 

CLINOMETRU

... CLINOMÉTRU , clinometre , s . n . Nume dat mai multor instrumente care servesc la măsurarea unghiurilor în plan vertical față de orizont , a unghiurilor zenitale față de verticala unui loc , a unghiului format de un strat geologic sau de suprafața pământului cu un ...

 

EST

... EST s . n . Unul dintre cele patru puncte cardinale , aflat în partea unde răsare soarele , opus vestului ; loc pe orizont

 

   Următoarele >>>