Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OSTENEALA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru OSTENEALA.

CAZNĂ

... CÁZNĂ , cazne , s . f . 1. Tortură , supliciu , chin . 2. Asuprire , împilare , nedreptate . 3. Străduință , osteneală

 

DILIGENȚĂ

... DILIGÉNȚĂ^2 , diligențe , s . f . ( Livr . ) Sârguință , osteneală ; zel . promptitudine . DILIGÉNȚĂ^1 , diligențe , s . f . Trăsură mare , acoperită , cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe ...

 

DINȚĂRIT

DINȚĂRÍT s . n . ( Glumeț ) Bir pe care urma să - l plătească cineva celui pe care l - a ospătat , pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții . - Dinte + suf . - ărit ( după tc . diș - parasi " bani de

 

LABORIOS

... LABORIÓS , - OÁSĂ , laborioși , - oase , adj . 1. ( Despre manifestările , creațiile etc . oamenilor ) Care cere multă muncă , care necesită încordare , efort și osteneală

 

MUNCI

... a produce , a crea ceva ; a avea o ocupație ; a lucra . 2. Refl . A - și da osteneală ; a se strădui , a se trudi . 3. Tranz . ( Înv . și pop . ) A supune la cazne , a tortura ...

 

MUNCIT

... MUNCÍT , - Ă , munciți , - te , adj . 1. Ostenit , trudit , istovit . 2. ( Despre terenuri agricole ) Lucrat , cultivat . 3. Câștigat , agonisit cu multă osteneală

 

OBOSEALĂ

... OBOSEÁLĂ , oboseli , s . f . Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens ; obosire , osteneală

 

OSTENEALĂ

OSTENEÁLĂ , osteneli , s . f . ( Înv . și pop . ) 1. Starea celui ostenit ; oboseală ; istovire , extenuare . 2. Muncă grea , obositoare , extenuantă ; efort , trudă ,

 

SILI

SILÍ , silésc , vb . IV . 1. Tranz . A obliga ( prin violență ) pe cineva să facă ceva ; a constrânge , a forța . 2. Intranz . și refl . A da zor , a se grăbi . 3. Refl . și intranz . A - și da toată osteneala , a depune eforturi , a se strădui ( pentru a realiza

 

SILINȚĂ

... SILÍNȚĂ , silințe , s . f . Stăruință îndelungată , osteneală pentru a executa bine ceva , pentru a atinge un scop ; efort susținut în muncă sau la învățătură ; sârguință , străduință , strădanie , râvnă ...

 

STRĂDUITOR

STRĂDUITÓR , - OÁRE , străduitori , - oare , adj . Care se străduiește , care își dă toată osteneala să realizeze ceva ; sârguincios , silitor , harnic . [ Pr . : - du - i - ] - Strădui + suf . -

 

   Următoarele >>>