Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OȘTEAN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru OȘTEAN.

ARCAȘ

... ARCÁȘ , arcași , s . m . 1. Oștean înarmat cu arc ; persoană care trage cu arcul ; săgetător . 2. ( La sg . ; art . ) Constulație din emisfera australă , compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul ...

 

MILITAR

... e , s . m . și f . , adj . l . S . m . și f . Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar ; ostaș , oștean . 2. Adj . Care aparține armatei sau militarilor ( 1 ) , privitor la armată sau la militari , specific armatei sau militarilor ; făcut după principii proprii armatei ; milităresc , ostășesc ...

 

OȘTENESC

... OȘTENÉSC , - EÁSCĂ , oștenești , adj . ( Înv . ) Ostășesc , milităresc . [ Var . : oștinésc , - eáscă adj . ] - Oștean

 

OSTAȘ

... OSTÁȘ , ostași , s . m . Persoană care servește în armată , care face serviciul militar ; oștean

 

PLATOȘĂ

PLÁTOȘĂ , platoșe , s . f . Armură de zale , de fier , de piele etc . de forma unui pieptar , cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor ; cuirasă . - Et .

 

SLUJITOR

... SLUJITÓR , - OÁRE , slujitori , - oare , s . m . și f . 1. ( Astăzi rar ) Persoană care slujește ( pe cineva ) ; servitor , slugă . 2. ( Înv . ) Oștean

 

TIMAR

TIMÁR^2 , timaruri , s . n . ( Mai ales la pl . ) Denumire dată , în evul mediu , în Imperiul Otoman , loturilor de pământ conferite , temporar , oștenilor , în schimbul obligației de a presta serviciul militar . TIMÁR^1 , timari , s . m . ( Reg . )

 

VĂTAF

VĂTÁF , vătafi , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire ; logofăt . 2. Conducător al unui anumit grup de curteni , de slujbași sau de oșteni ai domniei . 3. P . gener . Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni ; conducător ,

 

ZA

ZA ^2 , zale , s . f . 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț ; p . gener . ( la pl . ) lanț . 2. ( La pl . ) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul ; p . ext . armură făcută din această împletitură , cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu , spre a se apăra de loviturile dușmanilor . [ Var . : ( reg . ) zală , zea s . f . ] ZA ^1 prep . ( Înv . ) De , de la ;