Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PAZNIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru PAZNIC.

CERBER

... m . 1. ( În mitologia greacă ) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete , care stătea la porțile infernului și păzea intrarea . 2. Fig . ( Livr . ) Paznic

 

CULUCCIU

... CULUCCÍU , culuccii , s . m . ( Turcism înv . ) Paznic

 

EUNUC

... EUNÚC , eunuci , s . m . ( La turci ) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic

 

GARDIAN

... GARDIÁN , gardieni , s . m . Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local , a unei instituții , a unui oraș etc . ; paznic

 

GHERETĂ

... GHERÉTĂ , gherete , s . f . 1. Construcție mică ( de lemn ) în care se poate adăposti o santinelă , un paznic

 

PÂNDAR

... PÂNDÁR , pândari , s . m . Persoană care păzește o pădure , o vie , o holdă etc . ; paznic

 

PĂTUL

PĂTÚL^2 , pătuli , - e , adj . Măr pătul ( În sintagmele ) ( și substantivat , m . ) = specie de măr cu fructele galbene - verzui ( cu pete roșii ) . Măr pătul ( și substantivat , n . ) = fructul mărului mai sus definit . PĂTÚL^1 , pătule , s . n . 1. Construcție cu pereții din șipci , din nuiele împletite etc . , ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului , care servește la păstrarea porumbului ( în știuleți ) ; p . gener . hambar pentru cereale . 2. ( Pop . ) Coteț ( construit pe pari sau într - un copac ) pentru păsările de curte ; coteț pentru porumbei . 3. ( Pop . ) Culcuș improvizat din frunze , din paie , din fân etc . , care servește pentru dormit ; p . ext . pat rudimentar ( și mic ) . 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei , de pe care se pescuiește . 5. Pătuiac . 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci , care servește ca loc de observație ( pentru paznici , pentru vânători

 

PĂZITOR

... PĂZITÓR , - OÁRE , păzitori , - oare , s . m . și f . Paznic

 

PARCAGIU

... PARCAGÍU , parcagii , s . m . ( Rar ) Paznic

 

RAITĂ

RÁITĂ , raite s . f . , interj . 1. S . f . ( Fam . ) Parcurgere a unui drum fără oprire ( mari ) , trecere în grabă pe undeva , vizită scurtă . 2. Interj . ( Înv . ; în forma raita ) Cuvânt de recunoaștere rostit de paznicii de noapte , când se apropiau unul de

 

   Următoarele >>>