Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERETE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 248 pentru PERETE.

PARIETAL

... PARIETÁL , - Ă , parietali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care se referă la peretele unei cavități a organismului , care aparține acestui perete . Pleură parietală 2. Adj . ( Rar ) Care ține de perete , care se execută pe pereți ; mural . 3. S . f . ( La pl . ) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse ...

 

NIȘĂ

NÍȘĂ , nișe , s . f . 1. Adâncitură ( dreptunghiulară , în formă de arcadă etc . ) anume lăsată într - un zid , în peretele unei sobe , la o mobilă etc . , în care de obicei se așază obiecte decorative , obiecte de uz casnic etc . ; firidă . 2. Intrând amenajat pe o latură a unei încăperi , care servește ca anexă a unei camere de locuit . 3. Intrând amenajat în peretele unei galerii de mină sau al unui tunel , care servește pentru adăpostirca lucrătorilor în timpul execuției unor lucrări periculoase sau la trecerea trenului , precum și pentru depozitarea unor materiale . 4. Construcție specială în formă de dulap sau de cameră , cu pereții de sticlă , legată de un coș de evacuare și folosită în laboratoare pentru lucrul cu substanțe care emană gaze ( vătămătoare ) . 5. ( În sintagmă ) Nișă de abraziune = formă de relief cu aspect de firidă alungită , formată la baza unei faleze alcătuite din roci rezistente la eroziune , din cauza acțiunii valurilor puternice . 6. ( Med . ) Ulcerație adâncă până la perforare a unor organe interne ( stomac , plămâni

 

PĂRETAR

... PĂRETÁR , păretare , s . n . 1. Covor mic , bucată de pânză brodată , hârtie cu desene etc . care se pune pe perete , în casele țărănești , în scop decorativ . 2. Poliță fixată de un perete . 3. Fiecare dintre stâlpii care susțin streașina casei . - Perete

 

PERVAZ

... PERVÁZ , pervazuri , s . n . 1. Cadru de scânduri care acoperă rostul dintre perete și tocul unei uși , al unei ferestre etc . ; p . ext . partea de jos a tocului unei ferestre . 2. Șipcă sau scândură îngustă , fixată ...

 

ÎMPUȘCAT

ÎMPUȘCÁT , - Ă , împușcați , - te , adj . 1. Care a fost omorât prin împușcare . 2. ( Despre vopsele , tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate ) Care s - a degradat ( la suprafață ) prin umflare , cojire etc . ; coșcovit , scorojit , cojit . 3. ( Despre pereți de beton ) în care s - au introdus , cu un aparat special ,

 

APLICĂ

... APLÍCĂ , aplice , s . f . 1. Ornament în relief fixat pe suprafața unui obiect , a unui perete etc . 2. Corp de iluminat care se fixează pe perete

 

CAMERĂ

CÁMERĂ , camere , s . f . I. 1. Încăpere într - o clădire ; odaie . 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială : cameră obscură = a ) încăpere neluminată în care se execută developarea , fixarea și alte operații fotografice ; b ) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran ( sau pe un clișeu ) imaginea răsturnată a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic ; incintă care face parte integrantă dintr - un aparat , dintr - un instrument etc . sau care reprezintă instrumentul însuși : cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într - un cazan cu aburi sau într - un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea ...

 

COJIT

COJÍT , - Ă , cojiți , - te , adj . 1. ( Despre legume , fructe etc . ) Care a fost curățat de coajă . 2. ( Despre piele ) de pe care s - au luat sau au căzut coji ; descuamat . 3. ( Despre pereți și despre varul sau tencuiala de pe pereți ) Degradat ( la suprafață ) prin umflare , crăpare etc . din cauza condițiilor de mediu ; coșcovit ,

 

HORN

HORN , hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară ; coș ( la clădiri ) . 3. ( Alpinism ) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți . 4. ( Geol . ) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine , care se formează în urma intersectării pereților circurilor

 

OBLON

... al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care intră în camera respectivă . 2. ( Reg . ) Deschizătură în formă de fereastră într - un perete , în special în peretele podului ; tăblie de lemn care închide această deschizătură . 3. ( Înv . ) Ușă la trăsură ; portieră a unui cupeu . - Et . nec ...

 

   Următoarele >>>