Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PESCUIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 85 pentru PESCUIT.

PESCUI

PESCUÍ , pescuiesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A prinde pește ( 1 ) sau alte animale acvatice ( comestibile ) , de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale ; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă ; a pescări . 2. Tranz . A scoate pe cineva sau ceva din apă ( pentru a salva , a recupera ) . 3. Tranz . Fig . ( Fam . ) A face rost de ceva greu de

 

MREAJĂ

MREÁJĂ , mreje , s . f . 1. Unealtă de pescuit formată dintr - o plasă foarte ușoară , cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire , cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți . 2. Fig . ( Mai ales la pl . ) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva ; cursă , laț ; p . ext . situație în care se află o persoană ademenită . 3. P . anal . ( Adesea la pl . ) Pânză de păianjen . [ Var . : mréjă s .

 

PESCUIRE

... PESCUÍRE , pescuiri , s . f . Acțiunea de a pescui și rezultatul ei . - V. pescui

 

PESCUITOR

... Persoană care pescuiește ( 1 ) ; spec . pescar ( I ) . Pescuitor de perle . 2. Fig . ( Fam . ) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva ; vânător . [ Pr . : - cu - i - ] - Pescui

 

SACOVIȘTE

SACÓVIȘTE , sacoviști , s . f . ( Reg . ) Unealtă de pescuit făcută dintr - o plasă întinsă pe două nuiele încrucișate și agățată de o prăjină , cu care se pescuiește de pe mal în locurile unde apa curge repede . - Sac + suf . -

 

ȚÂR

ȚÂR ^2 , țâri , s . m . 1. Scrumbie mică de mare , care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată . 2. Fig . Om foarte slab . ȚÂR ^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier și de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva . [ Var . : țârc interj . ] -

 

ȚICLĂ

ȚÍCLĂ , țicle , s . f . Instrument pentru pescuit raci . - Et .

 

ȚIU

ȚIU ^2 , țiuri , s . n . ( Reg . ) 1. Unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă , cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit , se desprind blocurile de gheață etc . 2. Unealtă asemănătoare cu o daltă , folosită în dulgherie . 3. Târnăcop de oțel , de forma unei bare cu secțiune a pătrată , ascuțită la capete și puțin arcuită , folosit de mineri . - Et . nec . ȚIU ^1 interj . ( Adesea repetat ) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung , ascuțit , cu rezonanță metalică . 2. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers . -

 

ALAMAN

ALAMÁN , alamane , s . n . Unealtă de pescuit alcătuită dintr - un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini . - Et .

 

AMORSĂ

AMÓRSĂ , amorse , s . f . 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv . 2. ( În sintagma ) Amorsa drumului = porțiune din traseul unui drum la intrarea în orașe , care are de obicei o lățime mai mare decât restul traseului . 3. Nadă , momeală ( la

 

   Următoarele >>>