Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLOG

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru POLOG.

BRAZDĂ

... paralelipipedică , desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă , care servește la ornarea parcurilor , la protejarea taluzurilor etc . 3. Rând de iarbă , de grâu etc . cosit ; polog

 

HORIȘTE

HORÍȘTE , horiști , s . f . ( Reg . ) Rotocol mare de fân , adunat din poloage ^1 ori risipit din căpițe ca să se usuce ; horitură . - Horă + suf . -

 

HORITURĂ

HORITÚRĂ , horituri , s . f . ( Reg . ) Rotocol mare de fân , adunat din poloage ^1 ori risipit din căpițe ca să se usuce ; horiște . - Hori + suf . -

 

POLOGAȘ

... POLOGÁȘ , pologași , s . m . ( Reg . ) Pologar . - Polog

 

POLOGAR

... POLOGÁR , pologari , s . m . ( Reg . ) Persoană care întoarce , împrăștie și adună fânul cosit ; pologaș . - Polog

 

POLOGI

POLOGÍ , pologesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A tăia , a doborî la pământ iarba sau alte plante , cu coasa sau cu secera ; p . ext . a întoarce , a aduna laolaltă mai multe poloage ^1 ( 1 ) ( făcând snopi ) . 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece , să se culce la pământ ; a încovoia , a