Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PREOT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 109 pentru PREOT.

PREOȚIME

... PREOȚÍME s . f . Tagma preoților ; mulțime de preoți , totalitatea preoților . [ Pr . : pre - o - ] - Preot

 

PASTORAL

PASTORÁL , - Ă , pastorali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . De păstor , păstoresc ; p . ext . de la țară . câmpenesc , rustic . 2. Adj . ( Despre creații literare ) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor , viața de la țară ; bucolic . 3. S . f . Operă literară cu conținut pastoral ( 2 ) ; bucolică . 4. adj . ( Rar ) Care aparține pastorilor sau preoților , privitor la pastori sau la preoți . Cârjă pastorală . 5. S . f . Scrisoare publică , cuprinzând îndemnuri și urări , prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente

 

PREOȚEȘTE

... PREOȚÉȘTE adv . În felul preoților , ca preoții ; popește . [ Pr . : pre - o - ] - Preot

 

PREOȚESC

... PREOȚÉSC , - EÁSCĂ , preoțești , adj . Care aparține preotului , referitor la preot ; popesc . [ Pr . : pre - o - ] - Preot

 

PONTIF

... PONTÍF , pontifi , s . m . ( În Roma antică ) Preot din colegiul sacerdotal suprem , însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți ; p . ext . grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare ...

 

PREOȚI

... PREOȚÍ , preoțesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face preot ; a ( se ) popi , a ( se ) hirotonisi . 2. Intranz . ( Înv . ) A exercita funcția de preot

 

PREOȚIE

... PREOȚÍE s . f . 1. Calitatea , demnitatea , funcția de preot ; popie . 2. ( Înv . ; cu sens colectiv ) Preoțime . [ Pr . : pre - o - ] - Preot

 

PREOTEASĂ

... PREOTEÁSĂ , preotese , s . f . 1. Soție de preot . 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale . [ Pr . : pre - o - ] - Preot

 

PROTOPOP

... PROTOPÓP , protopopi , s . m . Preot

 

ABATE

ABÁTE^2 , abát , vb . III . 1. Tranz . , refl . și intranz . A ( se ) îndepărta ( de la o direcție apucată , fig . de la o normă fixată , de la o linie de conduită etc . ) . 2. Refl . ( Despre fenomene ale naturii , calamități , nenorociri ) A se produce în mod violent . 3. Intranz . A - i trece ceva prin minte , a - i veni ideea ; a i se năzări . 4. Tranz . A descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1. Titlu dat superiorului unei abații . 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici ; persoană care poartă acest

 

   Următoarele >>>