Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIVILEGII

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru PRIVILEGII.

PRIVILEGIU

PRIVILÉGIU , privilegii , s . n . Avantaj , scutire de obligații ( către stat ) , drept sau distincție socială care se acordă , în situații speciale , unei persoane , unui grup sau unei clase sociale ori , în feudalism , orașelor și mănăstirilor ; ( concr . ) act prin care se acordă un avantaj , un drept , o distincție

 

CASTĂ

CÁSTĂ , caste , s . f . Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună , prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lor , în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale ; p . gener . grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (

 

IMUNITATE

... s . f . 1. Rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora . 2. ( În societatea medievală ) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de ...

 

URIC

... URÍC^2 , urice , s . n . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Maramureș ) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate . 2. Act de privilegiu acordat unui uric ^2 ( 1 ) ; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut ; p . gener . document , act ; hrisov , zapis . [ Acc . și : úric ...

 

ARISTOCRAȚIE

ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a

 

AVANTAJ

... AVANTÁJ , avantaje , s . n . 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva ( în raport cu altul ) . 2. Favoare , privilegiu de care se bucură cineva sau ceva . 3. Superioritate ( a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva ) bazată pe o situație , pe ...

 

CĂFTĂNIE

CĂFTĂNÍE s . f . ( Înv . ) Privilegiul de a purta caftan . - Caftan + suf . -

 

CAPITULAȚIE

CAPITULÁȚIE , capitulații , s . f . Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său . [ Var . : ( înv . ) capitulațiúne s .

 

CARTĂ

CÁRTĂ , carte , s . f . 1. Nume dat ( în evul mediu ) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat . 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice , sociale , profesionale etc . 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale . Carta Organizației Națiunilor

 

CAZAC

CAZÁC , cazaci , s . m . 1. Membru al unei comunități militare autonome care s - au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono - lituanian , unde , în schimbul unor privilegii , era obligat să apere țara împotriva invaziilor . 2. ( În Rusia , începând din sec . XVIII ) Soldat dintr - o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (

 

CONCEDE

... CONCÉDE , concéd , vb . III . Tranz . ( Livr . ) A îngădui , a încuviința ; a ceda un drept , un privilegiu

 

   Următoarele >>>