Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROB

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 115 pentru PROB.

PROBA

PROBÁ , probez , vb . I . Tranz . 1. ( Folosit și absol . ) A supune ceva sau pe cineva la o probă , la o încercare , pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop , unor cerințe etc . ; a încerca un obiect de îmbrăcăminte , de încălțăminte etc . 2. A dovedi , a demonstra ( cu probe ) , a pune în

 

PROBĂLUI

PROBĂLUÍ , probăluiesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . și reg . ) 1. A încerca , a căuta să facă , să realizeze ceva ; a face tentative . 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă , la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe , unui anumit scop etc . ; a încerca , a verifica , a experimenta , a proba ( 1 ) . 3. A dovedi , a adeveri , a confirma , a proba ( 2 ) . 4. A chibzui , a socoti ; a presupune . [ Var . : prubuluí vb .

 

PROBĂ

PRÓBĂ , probe , s . f . 1. Confirmare a unui adevăr , dovedire ; dovadă , semn , mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva . 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute ; încercare ; verificare . 3. Repetiție ( făcută în vederea unei reprezentații artistice ) . 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice . 5. Obiect dintr - o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr - un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte ; eșantion , mostră 6. Pildă , exemplu ,

 

PROBĂLUIRE

PROBĂLUÍRE , probăluiri , s . f . ( Înv . și reg . ) Acțiunea de a probălui . - V.

 

PROBAȚIUNE

PROBAȚIÚNE , probațiuni , s . f . ( Jur . ) Dovedire ; concr . dovadă . [ Pr . : - ți -

 

CONTRAPROBĂ

CONTRAPRÓBĂ , contraprobe , s . f . Probă suplimentară , efectuată atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente . - Contra ^1 +

 

ÎNCERCA

ÎNCERCÁ , încérc , vb . I . Tranz . 1. A verifica un lucru spre a - i controla însușirile ; a proba . 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu , de probă ; a face tentative de . . . 3. A fi cuprins de un sentiment , de o senzație ; ( despre sentimente , senzații etc . ) a se face simțit , a cuprinde pe

 

ADMINISTRA

ADMINISTRÁ , administrez , vb . I . Tranz . 1. A conduce , a cârmui ; a gospodări o întreprindere , o instituție etc . 2. A da unui bolnav un anumit medicament . 3. ( Jur . : în sintagma ) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într - un

 

ATLETISM

ATLETÍSM s . n . Ramură a sportului care cuprinde diverse probe de alergări și de marș , de sărituri și aruncări , sau probe combinate , la care participă

 

DECATLON

DECATLÓN , decatloane , s . n . Probă sportivă combinată , alcătuită din zece probe atletice , selecționate din alergări , aruncări și sărituri care se dispută în cursul a două zile consecutive și la care trebuie să participe fiecare

 

   Următoarele >>>