Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RADIOTEHNICĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru RADIOTEHNICĂ.

RADIOTEHNIC

RADIOTÉHNIC , - Ă , radiotehnici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor . 2. Adj . Care ține de radiotehnică , privitor la radiotehnică . [ Pr . : - di -

 

RADIOFIZICĂ

RADIOFÍZICĂ s . f . Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice , influența stării atmosferei asupra acestora etc . constituind baza fizică a radiotehnicii . [ Pr . : - di -

 

RADIOGHIDAJ

RADIOGHIDÁJ , radioghidaje , s . n . Dirijare de la distanță , prin mijloace radiotehnice , a unui vehicul . [ Pr . : - di -

 

RADIONAVIGAȚIE

RADIONAVIGÁȚIE s . f . Conducere a navelor ( în special a aeronavelor ) cu mijloace radiotehnice . [ Pr . : - di -

 

TEXTOLIT

TEXTOLÍT , textolite , s . n . Material în formă de plăci , constituit din straturi de țesături impregnate cu rășini sintetice de tipul bachelitei , prelucrabil prin așchiere , utilizat ca material electroizolant în electrotehnică și radiotehnică , în construcția de mașini ( la fabricarea unor roți

 

TURMALINĂ

TURMALÍNĂ , turmaline , s . f . Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu , calciu , magneziu și aluminiu , cu bor ^1 , cristalizați și divers colorați , folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică , radiotehnică