Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECUNOAȘTE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 86 pentru RECUNOAȘTE.

DIPLOMĂ

... profesională a unei persoane , un anumit titlu etc . 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs , prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta . 3. ( În evul mediu ) Act prin care se acorda cuiva ...

 

DOCUMENT

... DOCUMÉNT , documente , s . n . 1. Act prin care se adeverește , se constată sau se preconizează un fapt , se conferă un drept , se recunoaște

 

DREPT

DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...

 

DREPTATE

... și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile ; echitate ; faptul de a recunoaște

 

EGALITATE

EGALITÁTE , egalități , s . f . 1. Faptul de a fi egal , stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele . 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri , prevăzute de regula de drept ; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri . ( Mat . ) Relație între două sau mai multe cantități , elemente , termeni etc . egali ; expresie a acestei relații , scrisă cu ajutorul semnului egal (

 

EVANGHELIE

EVANGHÉLIE , evanghelii , s . f . Parte a Bibliei , recunoscută numai de creștini , care cuprinde viața și învățătura lui

 

EVIDENȚIA

... a scoate în evidență ; a ( se ) deosebi , a ( se ) distinge , a ( se ) remarca . 2. Tranz . A recunoaște

 

EVIDENȚIAT

EVIDENȚIÁT , - Ă , evidențiați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care s - a distins , s - a remarcat ; căruia i s - au recunoscut oficial meritele sau succesele în muncă . [ Pr . : - ți - at ] - V.

 

FRANCMASONERIE

FRANCMASONERÍE s . f . Asociație secretă răspândită în diverse țări , ai cărei membri , organizați în loji , sunt adepții principiului fraternității și se recunosc între ei prin semne și embleme ;

 

HALUCINOZĂ

HALUCINÓZĂ , halucinoze , s . f . ( Med . ) Stare patologică caracterizată prin halucinații recunoscute de bolnav ca stări

 

IDENTIFICA

... IDENTIFICÁ , identífic , vb . I . Tranz . A constata , a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru ; a recunoaște

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>