Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECUNOAȘTE

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 86 pentru RECUNOAȘTE.

IDENTIFICA

... IDENTIFICÁ , identífic , vb . I . Tranz . A constata , a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru ; a recunoaște

 

IDENTIFICABIL

IDENTIFICÁBIL , - Ă , identificabili , - e , adj . Care poate fi identificat , recunoscut . - Identifica + suf . - bil . Cf . fr . %

 

IDENTIFICAT

IDENTIFICÁT , - Ă , identificați , - te , adj . Căruia i s - a constatat , stabilit identitatea ; recunoscut . - V.

 

ILEGAL

ILEGÁL , - Ă , ilegali , - e , adj . 1. Care nu este în conformitate cu legea , care încalcă legea . 2. Care nu este recunoscut , admis de lege , aprobat de autoritățile unei țări , care desfășoară în ascuns o activitate ( politică ) ; p . ext . care servește acestei activități ; conspirativ ,

 

IMUNITATE

IMUNITÁTE s . f . 1. Rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora . 2. ( În societatea medievală ) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de a ridica la oaste etc . pe domeniile lor , fără amestecul reprezentanților puterii centrale . 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de

 

INDICATIV

INDICATÍV , - Ă , indicativi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care indică , care îndrumă . 2. Adj . ( Gram . ; în sintagma ) Mod indicativ ( și substantivat , n . ) = mod personal care exprimă , de obicei , o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală . 3. S . n . Tot ceea ce servește pentru a indica ceva . 4. S . n . Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic . 5. S . n . Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului ( de radio și de

 

LEGITIMA

... LEGITIMÁ , legitimez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) stabili identitatea pe baza unui document legal . 2. Tranz . A recunoaște

 

LEGITIMAT

LEGITIMÁT , - Ă , legitimați , - te , adj . 1. Căruia i s - a cerut să se legitimeze cu un document legal . 2. ( Despre copii născuți în afara căsătoriei ) Care a fost recunoscut ca legitim . 3. Care a fost considerat just , echitabil ,

 

MĂRTURISI

... spune , a susține . 2. Intranz . , Tranz . A dovedi , a adeveri , a proba . 3. Tranz . A recunoaște ( ca adevărat ) ; a admite , a accepta . 4. Tranz . A spune deschis , a da pe față , a ...

 

MĂSLUI

... MĂSLUÍ , măsluiesc , vb . IV . Tranz . A face semne pe cărțile de joc pentru a le recunoaște

 

MARCĂ

... distinct aplicat pe un obiect , pe un produs , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele , pentru a - l recunoaște etc . 2. Fisă de metal cu număr de ordine , cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>