Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REFORMA

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru REFORMA.

REFORMATOR

REFORMATÓR , - OÁRE , reformatori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care reformează , care aduce reforme , care înnoiește ; propagator de

 

REFORMISM

REFORMÍSM s . n . 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor . 2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea

 

CONTRAREFORMĂ

CONTRAREFÓRMĂ , contrareforme , s . f . Mișcare inițiată în sec . XVI de Biserica catolică împotriva reformaților și a reformei

 

FABIANISM

FABIANÍSM s . n . Doctrină care preconiza trecerea lentă , pe calea reformelor de stat , de la capitalism la socialism . [ Pr . : - bi -

 

IEZUIT

IEZUÍT , - Ă , iezuiți , - te , s . m . ( și adj . ) Membru al unui ordin de călugări catolici , întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii

 

PROTESTANTISM

PROTESTANTÍSM s . n . Denumire generală a confesiunilor religioase creștine care s - au rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec .

 

RADICAL

RADICÁL , - Ă , radicali , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. De bază , fundamental , esențial . 2. Care preconizează reforme adânci , acțiuni hotărâtoare ; schimbări fundamentale . II. S . m . 1. ( Mat . ) Rădăcină . 2. ( Chim . ) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într - o reacție chimică și care se comportă ca un element unic . 3. ( Lingv . )

 

REFORMĂ

REFÓRMĂ , reforme , s . f . 1. Transformare politică , economică , socială , culturală , cu caracter limitat sau de structură , a unei stări de lucruri , pentru a obține o ameliorare sau un progres ; schimbare în sânul unei societăți ( care nu modifică structura generală a acelei societăți ) . 2. ( Art . ) Mișcare social - politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal , apărută în Europa apuseană în sec . XV - XVI , care a susținut principiul mântuirii prin credință , secularizarea averilor clerului , simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de cult ; reformare . 3. Scoaterea din uz a unui material , a unei unelte etc . în urma degradării lor ; ( concr . ) , Totalitatea materialelor , uneltelor , efectelor , armelor etc . , socotite la un moment dat ca inutilizabile ( prin degradare ) ; p . ext . depozit în care se păstrează un asemenea material . 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar ( pentru motive de incapacitate