Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REGALĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru REGALĂ.

REGAL

REGÁL^1 , regaluri , s . n . ( Tipogr . ) Dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii , folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar . REGÁL^2 , - Ă , regali , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține unui rege , privitor la rege ; regesc ; p . ext . bogat , luxos , maiestuos , mândru . 2. S . n . ( Livr . ) , Ospăț mare , bogat ; banchet festiv . 3. Adj . ( În

 

REGALA

REGALÁ , regalez , vb . I . Tranz . și refl . ( Livr . ) A ( se ) ospăta bine , a ( se )

 

MAJORDOM

... MAJORDÓM , majordomi , s . m . ( În Franța , în evul mediu ) Intendent al domeniilor regale și al palatului ; p . gener . persoană însărcinată cu administrarea unui palat ( regal

 

REGALARE

REGALÁRE , regalări , s . f . ( Franțuzism ) 1. Acțiunea de a ( se ) regala . 2. Fig . Desfătare , încântare . - V.

 

CANCELAR

CANCELÁR , cancelari , s . m . 1. Șeful guvernului în unele state . 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul

 

COMUNEROS

... COMUNÉROS s . m . pl . 1. Denumire a orașelor libere din Castilia , care s - au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520 . 2. Denumire dată participanților la răscoala antispaniolă din 1871 din Noua Granadă . 3. Denumire dată curentului de stânga din revoluția spaniolă ( 1820 - 1823 ...

 

CONETABIL

CONETÁBIL , conetabili , s . m . Comandant suprem al armatelor regale din Franța , în timpul

 

FRONDĂ

... FRÓNDĂ , fronde , s . f . Mișcare social - politică din Franța , la mijlocul sec . XVII , îndreptată împotriva absolutismului regal

 

MĂSCĂRICI

MĂSCĂRÍCI , măscărici , s . m . 1. Actor de comedie în teatrul popular ( de circ , de bâlci etc . ) care execută și numere de acrobație , muzicale , de dresură etc . ; saltimbanc , paiață , clovn . 2. ( În evul mediu ) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența ; bufon . - Măscări + suf . -

 

PRIMOGENIT

PRIMOGÉNIT , - Ă , primogeniți , - te , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) ( Copil ) născut primul ( într - o familie regală , princiară , feudală etc . ) ;

 

   Următoarele >>>