Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELATIVITATE
Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru RELATIVITATE.
RELATIVÍSM s . n . Doctrină care postulează relativitatea cunoștințelor omenești , în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la
RELATIVÍST , - Ă , relativiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se referă la relativism , care ține de relativism . 2. S . m . și f . Partizan , adept al relativismului . 3. Adj . Referitor la teoria relativității , la efectele prevăzute de această
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -