Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REMARCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru REMARCĂ.

REMARCA

REMARCÁ , remárc , vb . I . Tranz . A observa ; a băga de seamă ; a

 

REMARCARE

... REMARCÁRE , remarcări , s . f . Acțiunea de a ( se ) remarca și rezultatul ei . - V. remarca

 

AFIRMA

... AFIRMÁ , afírm , vb . I . 1. A susține ( cu tărie ) , a declara ( în mod ferm ) . 2. Refl . A se remarca

 

BĂGA

... ceva ) , a fi atent ( la ceva ) . ( Refl . ) A se băga de seamă = a se observa , a se remarca

 

BRIA

BRIÁ , briez , vb . I . Intranz . ( Franțuzism ) A se face remarcat prin calități excepționale ( mai ales inteligență ) ; a străluci , a se deosebi . [ Pr . : bri -

 

CUNOAȘTE

... a identifica ceva ; a fi făcut ( personal ) cunoștință cu cineva . 4. Refl . A se băga de seamă , a se remarca , a se descoperi . 5. Tranz . A admite adevărul ; a nu tăgădui . 6. Intranz . ( Rar ) A - și arăta ...

 

DEOSEBI

... a nu ( mai ) fi la fel . 2. Refl . A se ridica deasupra ( celorlalți ) ; a se distinge , a se remarca , a se evidenția . 3. Tranz . A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea ; a desluși , a ...

 

DISTINGE

... vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice . 2. Refl . A se remarca

 

DISTINS

DISTÍNS , - Ă , distinși , - se , adj . 1. Care se remarcă prin însușirile sale , care iese din comun ; deosebit , remarcabil ; ( despre oameni ) ilustru , eminent . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Plin de distincție (

 

EVIDENȚIA

... tranz . A ieși sau a scoate în evidență ; a ( se ) deosebi , a ( se ) distinge , a ( se ) remarca

 

   Următoarele >>>