Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REVOLTAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 35 pentru REVOLTAT.

INDIGNARE

INDIGNÁRE , indignări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) indigna . 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune , mânie și dispreț , provocată de o faptă nedemnă , nedreaptă sau rușinoasă ;

 

INDIGNAT

INDIGNÁT , - Ă , indignați , - te , adj ; Care este cuprins de indignare ; revoltat . - V.

 

MOCNI

MOCNÍ , mocnesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre foc ) A arde înăbușit , fără flacără ; a arde sub cenușă ; a fi pe punctul de a se stinge . 2. Fig . A - și trece vremea fără folos , a sta inactiv ; a lâncezi , a zăcea , a vegeta . 3. A sta în așteptare , gata să izbucnească ; a nutri sentimente de ură , de revoltă etc . , a fierbe ; a sta posomorât și

 

NEORÂNDUIALĂ

NEORÂNDUIÁLĂ , neorânduieli , s . f . 1. Lipsă de organizare sau de disciplină ; dezordine , debandadă ; p . ext . agitație , revoltă , răscoală ; ( faptă care constituie o ) încălcare a legii , neregulă , abuz . 2. Lipsă de ordine ; dezordine , deranj ,

 

POFTIM

POFTÍM interj . Formulă de politețe care se folosește : a ) pentru a da ceva cuiva ; ia , na , ține ; b ) pentru a invita o persoană să vină sau să se așeze undeva ; pentru a îndemna la acțiune ; c ) ( adesea precedat de exclamația " ei " ) pentru a exprima indignare , ciudă , reproș , nemulțumire , necaz , revoltă etc . ; asta - i bună , na ,

 

RĂSCOALĂ

RĂSCOÁLĂ , răscoale , s . f . 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate ; revoltă , răzmeriță . 2. Fig . Zarvă ,

 

RĂSCULAT

RĂSCULÁT , - Ă , răsculați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Revoltat împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări . - V.

 

RĂZVRĂTI

... RĂZVRĂTÍ , răzvrătesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) răscula , a ( se ) revolta

 

RĂZVRĂTIRE

RĂZVRĂTÍRE , răzvrătiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) răzvrăti și rezultatul ei ; răscoală , revoltă . - V.

 

RĂZVRĂTIT

RĂZVRĂTÍT , - Ă , răzvrătiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Răsculat , revoltat . - V.

 

REBELIUNE

REBELIÚNE , rebeliuni , s . f . Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui , în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale ; p . ext . răzvrătire , revoltă . [ Pr . : - li -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>