Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REVOLTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 35 pentru REVOLTAT.

REVOLTA

REVOLTÁ , revólt , vb . I . 1. Refl . A fi cuprins de revoltă , de indignare ; a se indigna . 2. Refl . și tranz . A ( se ) răscula , a ( se )

 

REVOLTĂTOR

... REVOLTĂTÓR , - OÁRE , revoltători , - oare , adj . Care provoacă revoltă , indignare ; nedrept , scandalos . - Revolta

 

REVOLTĂ

REVÓLTĂ , revolte , s . f . 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă ; indignare . 2. Răscoală spontană , neorganizată ; răzvrătire ,

 

REVOLTARE

... REVOLTÁRE , revoltări , s . f . ( Rar ) Faptul de a ( se ) revolta . - V. revolta

 

AGITA

AGITÁ , agít , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) mișca repede încoace și încolo ; a ( se ) clătina , a ( se ) zgudui ; a ( se ) frământa . 2. Refl . ( Fam . ) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate , sub impulsul unor enervări . 3. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) frământa , a ( se ) zbuciuma . 4. Tranz . Fig . A ridica masele ( la revoltă ) , a ațâța , a

 

APOSTAZIE

APOSTAZÍE , apostazii , s . f . 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă ; renegare a unei doctrine sau concepții . 2. Revoltă , răzvrătire împotriva stăpânirii [ Var : apostasíe s .

 

DOINĂ

DÓINĂ , doine , s . f . Poezie lirică specifică folclorului românesc , care exprimă un sentiment de dor , de jale , de revoltă , de dragoste etc . , fiind însoțită , de obicei , de o melodie adecvată ; specie muzicală a creației folclorice românești , având caracteristicile de mai sus . - Et .

 

FURTUNĂ

FURTÚNĂ , furtuni , s . f . 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie , de grindină și de descărcări electrice ; vijelie . 2. ( În sintagma ) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare , însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice . 3. Fig . Zbucium , tulburare sufletească . 4. Fig . Revoltă ,

 

HUO

... HÚO interj . Strigăt care exprimă indignarea , revolta

 

INDIGNARE

INDIGNÁRE , indignări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) indigna . 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune , mânie și dispreț , provocată de o faptă nedemnă , nedreaptă sau rușinoasă ;

 

   Următoarele >>>