Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RIMA

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru RIMA.

LICENȚĂ

LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică

 

MASCULIN

MASCULÍN , - Ă , masculini , - e , adj . 1. De sex bărbătesc ; p . ext . care este propriu masculului ( 1 ) , bărbatului ; bărbătesc . 2. ( Despre rime ; p . ext . despre versuri ) Care rimează pe ultima silabă

 

PAROXITON

PAROXITÓN , - Ă , paroxitone , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Cuvânt , formă gramaticală ) care are accentul pe penultima silabă . 2. Adj . ( Despre modul de accentuare a cuvintelor , rime etc . ) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba

 

POEZIE

POEZÍE , poezii , s . f . 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive , al unui limbaj concentrat , al afectivității , al rimei , al ritmului etc . ; ( concr . ) creație literară în versuri . 2. Fig . Caracter poetic al unei opere literare , al unui peisaj , al unei situații ; farmec , frumusețe , încântare . [ Pr . : po -

 

RIMĂ

RÍMĂ , rime , s . f . Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri ( începând cu ultima silabă accentuată ) ; p . ext . potrivire a sunetelor finale a două

 

VERSIFICAȚIE

VERSIFICÁȚIE , versificații , s . f . ( Mod de ) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice , dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei , ritmului și ale grupării strofice ; artă de a face versuri ; p . ext .