Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂSTI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru RĂSTI.

RĂCNI

... a zbiera . 2. ( Despre oameni ) A scoate strigăte puternice ; p . ext . a vorbi răstit și tare , a se răsti

 

RĂSTIT

... RĂSTÍT , - Ă , răstiți , - te , adj . ( Despre modul de a vorbi al cuiva , despre ton , glas ; adesea adverbial ) ( Adresat , exprimat ) amenințător ; aspru , tare . - V. răsti

 

BURZULUI

... BURZULUÍ , burzuluiesc , vb . IV . Refl . 1. A se mânia brusc ; a se răsti

 

LĂTRA

LĂTRÁ , látru , vb . I . Intranz . 1. ( Despre câini ; la pers . 3 ) A scoate sunete scurte , sacadate , caracteristice speciei ; a hămăi , a bate . 2. ( Depr . ; despre oameni ) A vorbi întruna , zadarnic și pe un ton răstit , a - și bate

 

OȚĂRÎ

... OȚĂRÎ , oțărăsc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se mânia , a se înfuria ; a se răsti la cineva . 2. A face grimase , a se strâmba ( din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la ...

 

RĂȚOI

... RĂȚOÍ^2 , rățoiesc , vb . IV . Refl . ( Fam . ) A se răsti

 

RĂȚOIALĂ

RĂȚOIÁLĂ , rățoieli , s . f . ( Fam . ) Faptul de a se rățoi ^2 ; vorbă răstită , amenințătoare . [ Pr . : - țo - ia - ] - Rățoi ^2 + suf . -

 

RĂCĂDUI

... RĂCĂDUÍ , răcăduiesc , vb . IV . Refl . ( Reg . ) A se răsti

 

RĂPȘTI

... RĂPȘTÍ , răpștesc , vb . IV . ( Reg . ) 1. Intranz . A murmura , a cârti . 2. Refl . A se răsti

 

RĂSTEALĂ

... RĂSTEÁLĂ , răsteli , s . f . ( Pop . ) Vorbire aspră , pe ton ridicat și amenințător . - Răsti

 

   Următoarele >>>