Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂUVOITOR

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru RĂUVOITOR.

BÂRFEALĂ

BÂRFEÁLĂ , bârfeli , s . f . Faptul de a ( se ) bârfi ; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva : bârfire , bârfă , bârfit , cancan ^1 . - Bârfi + suf . -

 

COACE

COÁCE , coc , vb . III . 1. Tranz . A supune un aliment la acțiunea căldurii ( în cuptor ) spre a - l face bun de mâncat . 2. Refl . ( Despre fructe , semințe ) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui ; a deveni bun de mâncat ; ( despre plante ) a ajunge să aibă sămânța formată , maturizată . 3. Refl . Fig . ( Despre ființe ) A se încinge , a se înăbuși de căldură . 4. Tranz . Fig . A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare ; a urzi . 5. ( Despre bube și inflamații , p . ext . despre părți ale corpului ) A face

 

DUȘMĂNOS

... DUȘMĂNÓS , - OÁSĂ , dușmănoși , - oase , adj . Plin de dușmănie , de ură ; ostil , răuvoitor

 

DUȘMAN

DUȘMÁN , - Ă , dușmani , - e , s . m . și f . , adj . 1. ( Persoană ) care are o atitudine ostilă , răuvoitoare față de ceva sau de cineva , care urăște ceva sau pe cineva ; vrăjmaș . 2. Inamic ( 1 ) ( în război ) . [ Acc . și : ( reg . )

 

ELF

... ELF , elfi , s . m . ( În mitologia popoarelor germanice ) Ființă supranaturală imaginată ca un pitic , binevoitor sau răuvoitor