Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂZBUNARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru RĂZBUNARE.

VENDETĂ

... VENDÉTĂ , vendete , s . f . Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie , un omor , divulgarea unui secret etc . , frecvent în Corsica și Sicilia , care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei ...

 

LAPIDA

... I . Tranz . ( Livr . ) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre ; a arunca în cineva cu pietre ( ca pedeapsă sau ca răzbunare

 

RĂZBUN

... RĂZBÚN s . n . 1. ( Înv . ) Liniște , pace . 2. ( Rar ) Răzbunare

 

RANCHIUNĂ

... RANCHIÚNĂ , ranchiune , s . f . Ură ascunsă , dușmănie și dorință de răzbunare

 

REVANȘĂ

... REVÁNȘĂ , revanșe , s . f . Acțiune prin care cineva se revanșează ; răzbunare

 

REVANȘARD

... și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să - și ia revanșa , care vrea să se răzbune ; ( om ) caracterizat prin dorința de răzbunare

 

REVANȘISM

... REVANȘÍSM s . n . Spirit de revanșă , dorință de răzbunare

 

TALION

... TALIÓN s . n . Pedeapsă sau răzbunare

 

VINDICTĂ

... VINDÍCTĂ , vindicte , s . f . ( Livr . ) Urmărire , pedepsire , răzbunare

 

ZĂCĂȘEALĂ

... ZĂCĂȘEÁLĂ , zăcașeli , s . f . ( Reg . ) 1. Răutate , ură , invidie , dorință de răzbunare