Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SAPROFITĂ

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru SAPROFITĂ.

SAPROFIT

SAPROFÍT , - Ă , saprofiți , - te s . n . , adj . ( Organism vegetal sau microorganism ) care își procură hrana din substanțe organice în descompunere . [ Var . : saprofítă s .

 

BASIDIOMICETĂ

BASIDIOMICÉTĂ , basidiomicete , s . f . ( La pl . ) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior , pe basidii ; ( și la sg . ) ciupercă facând parte din această clasă . [ Pr . : - di -

 

CIUPERCĂ

CIUPÉRCĂ , ciuperci , s . f . 1. ( La pl . ) Încrengătură de plante inferioare , lipsite de clorofilă , care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori ; ( și la sg . ) plantă din această încrengătură , de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior . 2. Obiect de lemn în formă de ciupercă ( 1 ) , pe care se întinde ciorapul când se cârpește . 3. ( În sintagma ) Ciuperca șinei = partea superioară și îngroșată a unei șine de cale ferată , pe care se sprijină roțile vehiculelor , când

 

ENTEROBACTERIE

ENTEROBACTÉRIE , enterobacterii , s . f . Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului , precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire , înmulțindu - se și provocând diferite

 

FICOMICETE

FICOMICÉTE s . f . pl . Clasă de ciuperci saprofite sau parazite inferioare , având miceliul format din filamente

 

MICROMICETE

MICROMICÉTE s . f . pl . Ciuperci mici , parazite sau saprofite , care nu pot fi văzute decât cu ajutorul aparatelor de

 

MUCEGAI

MUCEGÁI , mucegaiuri , s . n . Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice , pe ziduri , pe pietre etc . sub forma unui strat ca pâsla , cenușiu sau verzui , și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă ; p . ext . igrasie ; mucezeală . [ Var . : mucigái s .

 

SAPROFITISM

SAPROFITÍSM s . n . ( Biol . ) Mod de viață al