Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCOBITURĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 36 pentru SCOBITURĂ.

COPCĂ

... a unei bălți etc . pentru pescuit sau pentru scos apă . 2. Gaură făcută într - o șiră de paie , în care se ține uneori pleava . 3. Scobitură , groapă făcută în pământ , în piatră etc . 4. ( Reg . ) Săritură pe care o fac animalele când fug repede . CÓPCĂ^1 , copci , s . f . 1. Sistem ...

 

DĂLTUITURĂ

... DĂLTUITÚRĂ , dăltuituri , s . f . ( Rar ) Scobitură

 

DAMĂ

... 3. ( La pl . ) Joc alcătuit din puluri albe și negre , care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah . III. Scobitură

 

ETMOID

ETMOÍD , etmoide , s . n . Os mic nepereche al craniului , străbătut de numeroase orificii , traversate de nervii olfactivi , și situat în scobitura osului frontal , formând o parte din scheletul

 

FALȚ

... calapod a fețelor încălțămintei . 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit . 3. Tăietură , scobitură făcută pe marginea unei scânduri , a unei țigle etc . , pentru a permite îmbinarea cu altă scândură , țiglă etc . cu o tăietură ...

 

GĂUNOȘITURĂ

... GĂUNOȘITÚRĂ , găunoșituri , s . f . ( Rar ) Gaură , scobitură

 

GAURĂ

... GÁURĂ , găuri , s . f . Scobitură

 

HÂRTOP

... HÂRTÓP , hârtoape ( hârtopuri ) , s . n . 1. Adâncitură , groapă pe un drum . 2. Scobitură

 

HULĂ

... HÚLĂ^3 , hule , s . f . ( Reg . ) Surpătură de munte sau de deal ; p . ext . drum printr - o scobitură de deal ; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă . - Et . nec . HÚLĂ^2 , hule , s . f . Mișcare ondulatorie a suprafeței mării , urmând ...

 

JGHEAB

... făcut în piatră , într - un trunchi de copac etc . , permițând ( prin înclinarea sa ) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent . 2. Crestătură , scobitură , adâncitură . 3. Făgaș , râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor ; p . ext . vale . 4. Șănțuleț , canal mic care servește la udatul semănăturilor ( în grădinile de ...

 

LAMBĂ

LÁMBĂ , lambe , s . f . 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei ; vătrai . 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă ; feder . 3. Vergea lată de lemn care se introduce ( cu fiecare jumătate din lățimea ei ) în ulucele a două scânduri pentru a le

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>