Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:FĂLȚUIT, FĂLȚUI, ONGLEU, TRASOR ... Mai multe din DEX...

FALȚ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FALȚ, falțuri, s.n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ** Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. - Din germ. Falz[eisen].

Sursa : DEX '98

 

FALȚ s. n. 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/)

Sursa : neoficial

 

FALȚ s. (TIPOGR.) ongleu.

Sursa : sinonime

 

falț s. n., pl. fálțuri

Sursa : ortografic

 

FALȚ \~uri n. 1) Unire a foilor de tablă prin îndoirea marginilor alăturate. 2) Tăietură făcută pe marginea unei piese (scândură, țiglă etc.) pentru a o putea uni cu o altă piesă (de același fel). 3) Cuțit folosit în tăbăcărie cu care se uniformizează grosimea pielii. 4) Clește de formă specială folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. /Falz[eisem]

Sursa : NODEX

 

falț (-țuri), s.n. - 1. Ștraif de legătorie. - 2. Scobitură, șanț la cotorul cărții legate. - 3. Canelură, șanț la cotorul cărții legate. - 4. Lamă pentru desprins carnea de pe piei. - Var. felţ, s.n. (ștraif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al germ. Falzeisen. - Der. fălțui, vb. (a îndoi colile care alcătuiesc o carte), din germ. falzen (Borcea 186); fălțuială, s.f. (îndoire); fălțuitor, s.m. (persoană care execută operația de a fălțui); fălțuitoare, s.f. (unealtă cu care se fălțuiește; rindea). Cf. ngr. ????????? "cuțit de cizmar".

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FALȚ

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru FALȚ.

FĂLȚUIT

... și - a redus și și - a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul . 2. ( Despre unele materiale de construcție ) Care are falț , prevăzut cu falț

 

FĂLȚUI

... pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea . 2. A face unor scânduri , țigle etc . un falț ( care să permită îmbinarea lor ) . 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură ( în vederea manipulării ...

 

ONGLEU

... ONGLÉU , ongleuri , s . n . ( Poligr . ) Falț

 

TRASOR

TRASÓR , trasoare , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , trasori , ( 4 ) s . m . 1. S . n . Unealtă formată dintr - un ac de oțel cu mâner de lemn , folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat ; trasator ( 2 ) . 2. S . n . Unealtă de oțel cu mâner de lemn , folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele , precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză . 3. S . n . Glonț , proiectil învelit într - un material fosforic , care se aprinde în clipa descărcării , descriind în aer o traiectorie luminoasă . 4. S . m . ( Fiz . ) Izotop radioactiv al unui element stabil , pe care îl însoțește peste tot , permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într - un