Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SLUJITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru SLUJITOR.

SLUJITORIME

... SLUJITORÍME s . f . ( Colectiv ) Mulțime de slujitori ; totalitate a slujitorilor . - Slujitor

 

ȘAMAN

... ȘAMÁN , șamani , s . m . Slujitor

 

ȘAMANISM

ȘAMANÍSM s . n . Religie animistă , primitivă , care are la bază credința că slujitorii cultului pot influența spiritele bune sau rele printr - un ritual special , manifestat prin extaz religios , prin dansuri și prin formule magice , practicată de unele populații din nordul și centrul Asiei , de diverse triburi de eschimoși și de indieni din America de Nord , din America de Sud , din Indonezia și din

 

ACOLIT

... te , subst . 1. S . m . și f . Persoană care urmează , care ajută pe cineva ( într - o acțiune , într - un domeniu de activitate ) . 2. S . m . Slujitor

 

CĂLĂRAȘ

CĂLĂRÁȘ , călărași , s . m . 1. ( La pl . , în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei ; ( și la sg . ) membru al acestui corp militar . 2. Coardă de rod la vița de vie , scurtată la 4 - 6 muguri , și plasată călare pe coarda de doi ani . - Călare + suf . -

 

CĂMINAR

... CĂMINÁR , căminari , s . m . Slujitor însărcinat , în evul mediu , în Moldova și apoi în Țara Românească , cu perceperea unor dări ( la început numai pe vânzarea cerii ) . - Camănă ( înv . " dare anuală ...

 

CAFEGIU

... CAFEGÍU , cafegii , s . m . 1. ( Înv . ) Proprietar al unei cafenele sau al unui magazin de cafea ; cel care prepara sau vindea cafele . 2. ( Înv . ) Slujitor

 

CEAUȘ

CEAÚȘ , ceauși , s . m . 1. Funcționar inferior la turci , care îndeplinea funcția de ușier , de curier sau de aprod ( 1 ) al curții . 2. Nume dat , în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova , unor funcționari publici : a ) șef al unei cete de slujitori ; b ) căpetenie de surugii ; c ) căpetenia vânătorilor domnești ; d ) aprod ( 3 ) . 3. ( Înv . ) Om de serviciu la

 

CIUBOTĂ

CIUBÓTĂ , ciubote , s . f . 1. ( Reg . ) Cizmă ; gheată . 2. Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați , când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia . [ Var . : ciobótă , cioboátă s .

 

CIUBUCCIU

... CIUBUCCÍU , ciubuccii , s . m . Slujitor

 

   Următoarele >>>