Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STATORNICI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru STATORNICI.

STATORNIC

STATÓRNIC , - Ă , statornici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni și manifestările lor ) Care se schimbă foarte greu ( în opinii , convingeri , sentimente etc . ) ; ferm , constant , hotărât ; neclintit . 2. ( Despre așezări omenești , despre populații etc . ) Care nu - și schimbă locul ; stabil , fix ; temeinic ,

 

NESTATORNIC

... NESTATÓRNIC , - Ă , nestatornici , - ce , adj . Care nu este statornic ; schimbător , inconstant . - Ne - + statornic

 

RESTATORNICI

RESTATORNICÍ , restatornicesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) statornici din nou . - Re ^1 - +

 

STATORNICIRE

STATORNICÍRE , statorniciri , s . f . Actiunea de a ( se ) statornici și rezultatul ei ; stabilire , fixare . - V.

 

ÎNCETĂȚENI

ÎNCETĂȚENÍ , încetățenesc , vb . IV . 1. Tranz . A acorda cuiva o cetățenie ; a indigena . 2. Refl . Fig . A se înrădăcina , a se statornici . - În +

 

ÎNTRONA

ÎNTRONÁ , întronez , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) așeza pe tron ca domn , rege , împărat ; a ( se ) încorona , a ( se ) înscăuna . 2. Fig . A deveni sau a face să devină stăpân ; a ( se )

 

AȘEZA

AȘEZÁ , așéz , vb . I . I. 1. Refl . și tranz . A ( se ) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă . 2. Refl . A se stabili într - o localitate , într - un loc . II. 1. Tranz și refl . A ( se ) pune într - o anumită ordine ; a ( se ) rândui , a ( se ) aranja . 2. Intranz . ( Pop . ) A pune la cale ; a proiecta , a plănui . III. Tranz . ( Rar ) A înfățișa un fapt într - o anumită lumină . 2. ( Înv . ) A dispune , a decreta , a hotărî ; a institui , a statornici , a fixa . IV. Tranz . A procura cuiva o situație mai bună ; a

 

CONSTANT

... CONSTÁNT , - Ă , constanți , - te , adj . , s . f . 1. Adj . Care rămâne neschimbat ; invariabil , statornic . 2. S . f . ( Mat . ) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată . 3. S . f . Mărime care caracterizează un fenomen , un aparat , o substanță etc ...

 

CREDINCIOS

... CREDINCIÓS , - OÁSĂ , credincioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care este demn de încredere , pe care te poți bizui ; devotat , fidel unei persoane ; nestrămutat , statornic față de un angajament , de o idee , de o cauză . 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase . - Credință + suf . - ios ...

 

DOMICILIU

... DOMICÍLIU , domicilii , s . n . Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic

 

   Următoarele >>>