Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRIDENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru STRIDENT.

ȘUIERA

... A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a fluiera . 2. ( Despre unele obiecte ; la pers . 3 ) A produce un zgomot strident , scurt și intens , atunci când se deplasează , se mișcă , se învârtește sau spintecă aerul cu viteză . 3. ( Despre oameni ) A scoate un sunet ...

 

SCÂRȚÂI

... SCÂRȚÂÍ , sc ? rțâi , vb . IV . Intranz . 1. A produce ( prin frecare , deplasare , din cauza greutății etc . ) un zgomot ascuțit , strident , neplăcut . 2. P . anal . A cânta prost , strident , dintr - un instrument muzical cu coarde . 3. ( Despre insecte ) A scoate sunete ascuțite , asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare . 4. Fig . ( Fam . ; despre ...

 

SCÂRȚÂITOR

... SCÂRȚÂITÓR , - OÁRE , scârțâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care scârțâie , care produce un scârțâit ^1 ; care se aude strident , care produce o senzație auditivă neplăcută ; scârțâit ^2 . 2. S . f . Dispozitiv ( rudimentar ) de lemn prevăzut cu aripioare care , mișcate de vânt sau cu mâna ...

 

STRIDENȚĂ

... STRIDÉNȚĂ , stridențe , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea de a fi strident . 2. Sunet , culoare , ton etc . strident

 

ȘUIER

... vijelia ; șuierătură . 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează , se mișcă , se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală ; șuierătură . 3. Sunet ascuțit , strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special ( signal , sirenă etc . ) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete ...

 

ȘUIERĂTOR

... ȘUIERĂTÓR , - OÁRE , șuierători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Cu un sunet strident , ascuțit ; șuierat ^2 . 2. Adj . ( Despre unele animale , păsări ) Care scoate un țipăt , un sunet ( ascuțit ) specific . 3. Adj . ( Despre vânt ) Care produce un zgomot ...

 

ȘUIERAT

... ȘUIERÁT^2 , - Ă , șuierați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1 , șuierături , s . n . Faptul de a șuiera ; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva ...

 

ȚÂȚÂIT

... ȚÂȚÂÍT s . n . Faptul de a țâțâi ; ( concr . ) sunet ascuțit , strident

 

ȚIPĂTOR

... ȚIPĂTÓR , - OÁRE , țipători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre glas ) Strident

 

ȚIPAT

... ȚIPÁT , - Ă , țipați , - te , adj . ( Rar ) Rostit cu glas tare și ascuțit ; strident

 

   Următoarele >>>