Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂLBATICĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 89 pentru SĂLBATICĂ.

ÎMBLÂNZITOR

ÎMBLÂNZITÓR , - OÁRE , îmblânzitori , - oare , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice , mai ales la circ . Îmblânzi + suf . -

 

ȘACAL

... ȘACÁL , șacali , s . m . 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul , dar mai mic decât acesta , cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit , care trăiește în nordul Africii , în sudul Asiei și ...

 

BÂRLOG

BÂRLÓG , bârloguri , s . n . Vizuină de urs ; p . gener . Vizuină a altor animale

 

BĂRBUȘOARĂ

BĂRBUȘOÁRĂ , bărbușoare , s . f . 1. ( Rar ) Diminutiv al lui barbă ; bărbuță . 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu flori galbene plăcut mirositoare ; micsandră - sălbatică ( Erysimum repandum ) . 3. ( Reg . ) Crușățea ( Barbarea vulgaris ) . - Barbă + suf . -

 

BĂTELIȘTE

BĂTÉLIȘTE , băteliști , s . f . ( Reg . ) 1. Loc sau pământ bătătorit ( de vite ) ; loc în care stau de obicei animalele ( sălbatice ) . 2. Loc de întâlnire , de adunare . - Bate + suf . -

 

BESTIAL

... BESTIÁL , - Ă , bestiali , - e , adj . De bestie , ca de bestie ; de o cruzime feroce ; animalic , sălbatic

 

BIZON

... BIZÓN , bizoni , s . m . 1. Animal rumegător sălbatic din subfamilia bovinelor , cu fruntea mare , bombată , cu coarne scurte , cu umerii mai ridicați decât crupa , cu o coamă deasă ( Bison bison ) . 2. Pielea tăbăcită ...

 

BOUR

... BÓUR , bouri , s . m . 1. Taur sălbatic , care trăia odinioară și în țara noastră , socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute ; bou sur ( Bos primigenius ) . 2. Vechea stemă a Moldovei ...

 

CĂȚEL

... CĂȚÉL , căței , s . m . I. 1. Pui de câine ; p . ext . pui de animal sălbatic ( asemănător cu câinele ) . 2. Fig . Om lingușitor și fără scrupule . 3. Compuse : ( Zool . ) cățelul - pământului = orbeț ; cățel - de - mare = corosbină ; cățel - de - frasin sau cățelul ...

 

CĂȚELANDRU

CĂȚELÁNDRU , cățelandri , s . m . Cățel ( I 1 ) mai mare ; p . ext . pui mai mare al unor animale sălbatice ( asemănătoare cu câinele ) ; cățelan . - Cățel + suf . -

 

CĂLIN

... CĂLÍN , călini , s . m . Arbust sălbatic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>